Tăgada nebunului
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
Afirmația nebunului că nu este Dumnezeu este tratată ca o atitudine practică, nu teoretică. Tatăl nostru cercetează toată omenirea după cineva care să priceapă și nu găsește pe nimeni. Cei care Îi mănâncă poporul sunt cuprinși de o groază neașteptată; psalmul se încheie tânjind după mântuirea din Sion.
14 1Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu.” S-au stricat, faptele lor sunt urâte; nu este niciunul care să facă binele.
2Tatăl nostru privește din ceruri la fiii oamenilor, ca să vadă dacă este vreunul care să înțeleagă, care să-l caute. 3Toți s-au abătut; împreună s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, nici măcar unul.
4Oare nu știu nimic toți acești făcători de rele, care îmi mănâncă poporul cum mănâncă pâinea, și niciodată nu-l cheamă pe Tatăl nostru? 5Iată-i copleșiți de groază, căci Tatăl nostru este cu neamul celor neprihăniți. 6Voi, făcători de rele, vreți să zădărniciți planurile celui sărman, dar Tatăl nostru este adăpostul lui.
7O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel! Când Tatăl nostru va schimba soarta poporului său, să se bucure Iacov, să se veselească Israel.
