Psalmii 116

116 ¹Îl iubesc pe Tatăl meu, căci aude glasul meu, strigătele mele de îndurare. ²Pentru că și-a plecat urechea spre mine, îl voi chema cât voi trăi. ³Funiile morții m-au înfășurat; chinul mormântului m-a strâns; am fost copleșit de necaz și întristare. ⁴Atunci am chemat Numele Tatălui meu: „O, Tată, te implor, izbăvește-mi sufletul!” ⁵Milostiv este Tatăl nostru și drept; Tatăl nostru este plin de îndurare. ⁶Tatăl meu îi păzește pe cei simpli; când am fost doborât, m-a mântuit. ⁷Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, căci Tatăl meu a fost atât de bun cu tine. ⁸Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, ochii de lacrimi, picioarele de poticnire. ⁹Voi umbla înaintea Tatălui meu, pe pământul celor vii. ¹⁰Am crezut, chiar și atunci când am zis: „Sunt adânc mâhnit”; ¹¹În spaima mea am zis: „Toți oamenii sunt mincinoși.” ¹²Cu ce îi voi răsplăti Tatălui meu pentru toată bunătatea lui față de mine? ¹³Voi înălța paharul mântuirii și voi chema Numele Tatălui meu. ¹⁴Îmi voi împlini juruințele față de Tatăl meu înaintea întregului său popor. ¹⁵Scumpă este înaintea Tatălui meu moartea credincioșilor lui. ¹⁶O, Tată, cu adevărat sunt robul tău; sunt robul tău, fiul roabei tale. Tu mi-ai dezlegat lanțurile. ¹⁷Îți voi aduce jertfa de mulțumire și voi chema Numele Tatălui meu. ¹⁸Îmi voi împlini juruințele față de Tatăl meu înaintea întregului său popor, ¹⁹în curțile Casei Tatălui meu, în mijlocul tău, Ierusalime. Aleluia!