Tatăl nostru Își apără cauza
Tatăl nostru își cheamă poporul la judecată înaintea munților și întreabă cu ce l-a obosit. Răspunsul la ce cere el este vestit de simplu: fă dreptate, iubește bunătatea, umblă smerit cu Tatăl tău. Apoi vine sentința: vor mânca fără să se sature și vor semăna fără să secere.
6 1Ascultați ce spune Tatăl nostru: Ridică-te, apără-ți cauza înaintea munților; să audă dealurile glasul tău.
2Ascultați, munților, cauza Tatălui nostru, și voi, temelii trainice ale pământului; căci Tatăl nostru are o cauză împotriva poporului său și se va judeca cu Israel.
3Copiii mei, ce v-am făcut? Cu ce v-am obosit? Răspundeți-mi! 4Căci v-am scos din țara Egiptului și v-am răscumpărat din casa robiei; i-am trimis înaintea voastră pe Moise, pe Aaron și pe Maria. 5Copiii mei, aduceți-vă aminte ce a plănuit Balac, împăratul Moabului, și ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor, de la Șitim până la Ghilgal, ca să cunoașteți faptele drepte ale Tatălui vostru. a a v5 Balac l-a tocmit pe Balaam ca să blesteme Israelul (Numeri 22–25); călătoria de la Șitim la Ghilgal amintește de credincioșia Tatălui nostru până la intrarea în Țara Promisă (Iosua 3–4).
6Cu ce să vin înaintea Tatălui nostru? Cum să mă plec înaintea Tatălui nostru cel preaînalt? Să vin oare înaintea lui cu arderi-de-tot, cu viței de un an? 7Va fi oare Tatăl nostru mulțumit cu mii de berbeci, cu zeci de mii de râuri de untdelemn? Să-l dau oare pe întâiul meu născut pentru nelegiuirea mea, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu? 8El ți-a arătat ce este bine; și ce cere Tatăl nostru de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Tatăl tău? b b v8 Acolo unde traducerile mai vechi spun „să umbli smerit cu Dumnezeul tău”, FHB aude apropierea pe care o poartă cuvântul: Tatăl nostru își cheamă copiii să umble aproape de el, nu doar să asculte de o divinitate îndepărtată.
Disciplina Tatălui se abate
9Glasul Tatălui nostru strigă către cetate – și este înțelepciune să te temi de Numele tău –: „Ascultați, seminție, și cel ce a rânduit-o! 10Mai sunt oare în casa celui rău comori ale răutății și măsura mică și blestemată? 11Să socotesc oare nevinovat pe cel cu cântar necinstit, cu o pungă de greutăți înșelătoare? 12Bogații tăi sunt plini de silnicie, locuitorii tăi spun minciuni, iar limba lor este plină de înșelăciune. 13Așa că Eu însumi am început să te lovesc, pustiindu-te din pricina păcatelor tale. 14Vei mânca, dar nu te vei sătura, și foamea va rămâne în tine; vei strânge, dar nu vei scăpa nimic, și ce vei scăpa voi da pradă sabiei. 15Vei semăna, dar nu vei secera; vei stoarce măsline, dar nu vei avea untdelemn de folosit, vei stoarce struguri, dar nu vei bea vin. 16Căci ai păzit rânduielile lui Omri și toate faptele casei lui Ahab și ai umblat în căile lor; de aceea te voi face o pustietate și pe locuitorii tăi o pricină de batjocură, și vei purta ocara copiilor mei.” c c v16 Omri și Ahab au fost doi dintre cei mai nelegiuiți împărați ai lui Israel, cunoscuți pentru că au dus poporul într-o idolatrie adâncă (1 Împărați 16–21).
