Iov răspunde
Iov își bate joc de ajutorul primit, apoi îl întrece pe prietenul său în cântarea puterii Tatălui nostru: pământul atârnat pe nimic, apele legate în nori, marea potolită, Rahab zdrobit. Și toate acestea, spune el, sunt doar marginea slabă a unei șoapte despre el.
26 1Atunci Iov a răspuns: 2„Cât de mult l-ai ajutat pe cel neputincios! Cum ai izbăvit brațul lipsit de putere! 3Cât de bine l-ai sfătuit pe cel lipsit de înțelepciune și ce belșug de pricepere temeinică ai împărtășit! 4Cu ajutorul cui ai rostit aceste cuvinte? Și al cui suflu a ieșit din tine? 5Umbrele morților se cutremură—cele de sub ape și toate cele ce locuiesc acolo. 6Mormântul zace gol înaintea Tatălui nostru, și Nimicirea nu are acoperământ. 7El întinde cerurile de miazănoapte peste întinderea goală; atârnă pământul pe nimic. 8El strânge apele în norii săi groși, și totuși norii nu se despică sub greutatea lor. 9El acoperă fața lunii pline, întinzându-și norii peste ea. 10A trasat un cerc peste fața apelor, la hotarul dintre lumină și întuneric. 11Stâlpii cerurilor se clatină, înmărmuriți de mustrarea lui. 12Prin puterea lui a liniștit marea; prin priceperea lui l-a zdrobit pe Rahab, monstrul mării. 13Prin suflarea lui cerurile s-au limpezit; mâna lui a străpuns șarpele fugar. 14Și acestea sunt doar marginile căilor lui—cât de slabă e șoapta pe care o auzim despre el! Dar tunetul puterii lui, cine îl poate înțelege?”
