Avertismente din eșecurile strămoșilor noștri
Israel a avut norul, marea și aceeași hrană duhovnicească și totuși a căzut în pustie — lucru scris ca avertisment. De închinarea la idoli trebuie fugit, dar Tatăl lor este credincios și dă o cale de ieșire. Mâncați ce vi se pune înainte; faceți totul pentru slava Lui.
10 1Frați și surori, vreau să știți: strămoșii noștri au fost toți sub nor și au trecut toți prin mare. 2Toți au fost botezați în Moise, în nor și în mare. 3Toți au mâncat aceeași hrană duhovnicească 4și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, căci au băut din stânca duhovnicească ce îi urma — iar stânca aceea era Hristos. 5Dar Tatăl nostru nu a fost mulțumit de cei mai mulți dintre ei, căci au fost doborâți în pustie.
6Aceste lucruri au ajuns pilde pentru noi, ca să nu poftim lucruri rele, așa cum au poftit ei. 7Nu vă faceți închinători la idoli, cum au fost unii dintre ei, după cum este scris: „poporul a șezut să mănânce și să bea, apoi s-a sculat să joace.” 8Să nu păcătuim în desfrâu, cum au făcut unii dintre ei — și într-o singură zi au murit douăzeci și trei de mii. 9Să nu-L punem la încercare pe Hristos, cum au făcut unii dintre ei, și au fost nimiciți de șerpi. 10Și nu cârtiți, cum au cârtit unii dintre ei, și au fost nimiciți de nimicitorul. 11Aceste lucruri li s-au întâmplat ca pilde și au fost scrise ca o avertizare pentru noi, peste care au venit sfârșiturile veacurilor. 12De aceea, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. 13Nicio ispită nu v-a cuprins afară de cea obișnuită omului. Iar Tatăl nostru este credincios: nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, va pregăti și calea de ieșire, ca să o puteți îndura.
14De aceea, preaiubiților, fugiți de închinarea la idoli. 15Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată; judecați voi înșivă ce spun. 16Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtășie la sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtășie la trupul lui Hristos? 17Fiindcă este o singură pâine, noi, cei mulți, suntem un singur trup, căci toți ne împărtășim din aceeași pâine. 18Uitați-vă la poporul lui Israel: oare cei ce mănâncă jertfele nu sunt părtași la altar? 19Ce vreau să spun, atunci? Că ceea ce este jertfit idolilor este ceva sau că un idol este ceva? 20Nu, ci ceea ce jertfesc cei ce nu-L cunosc pe Tatăl, jertfesc demonilor, nu Tatălui nostru; iar eu nu vreau ca voi să aveți părtășie cu demonii. 21Nu puteți bea paharul Domnului și paharul demonilor; nu puteți avea parte de masa Domnului și de masa demonilor. 22Sau vrem să-L întărâtăm la gelozie pe Domnul? Suntem noi mai tari decât el?
23„Totul este îngăduit” — dar nu totul este de folos. „Totul este îngăduit” — dar nu totul zidește. 24Nimeni să nu-și caute binele său, ci binele aproapelui. 25Mâncați din tot ce se vinde în piața de carne, fără să puneți vreo întrebare din pricina conștiinței, 26căci „al Tatălui nostru este pământul și tot ce cuprinde el.” 27Dacă un necredincios vă poftește la o masă și vreți să mergeți, mâncați din tot ce vi se pune înainte, fără să puneți întrebări din pricina conștiinței. 28Dar dacă vă spune cineva: „Aceasta a fost adusă ca jertfă”, să nu mâncați, din pricina celui ce v-a spus și din pricina conștiinței. 29Vorbesc nu de conștiința voastră, ci de a celuilalt. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conștiința altuia? 30Dacă mănânc cu mulțumire, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru care aduc mulțumiri?
31Așadar, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul spre slava Tatălui nostru. 32Să nu fiți pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica Tatălui nostru, 33așa cum și eu caut să plac tuturor în toate — necăutând binele meu, ci binele celor mulți, ca să fie mântuiți.