1 Corinteni 9

9 ¹Nu sunt liber? Nu sunt apostol? Nu L-am văzut pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrarea mea în Domnul? ²Dacă pentru alții nu sunt apostol, pentru voi sunt cu siguranță, căci voi sunteți pecetea apostoliei mele în Domnul.

³Aceasta este apărarea mea față de cei care mă cercetează: ⁴Nu avem dreptul să mâncăm și să bem? ⁵Nu avem dreptul să luăm cu noi o soție credincioasă, ca ceilalți apostoli, ca frații Domnului și ca Chifa? ⁶Sau numai eu și Barnaba nu avem dreptul să nu muncim pentru traiul nostru? ⁷Cine slujește ca soldat pe cheltuiala lui? Cine plantează o vie fără să mănânce din rodul ei? Sau cine paște o turmă fără să bea din laptele ei?

⁸Spun eu oare acestea doar după felul oamenilor? Nu spune și legea același lucru? ⁹Căci legea lui Moise spune: „Să nu legi gura boului care treieră grâul.” Oare de boi se îngrijește Tatăl nostru? ¹⁰Sau vorbește el în întregime pentru noi? Da, pentru noi a fost scris — cel ce ară trebuie să are în nădejde, iar cel ce treieră, în nădejdea de a avea parte din recoltă. ¹¹Dacă noi am semănat printre voi lucruri duhovnicești, este prea mult dacă secerăm de la voi lucruri materiale? ¹²Dacă alții au parte de acest drept asupra voastră, oare noi nu cu atât mai mult? Totuși nu ne-am folosit de el, ci îndurăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.

¹³Nu știți că cei care lucrează în templu mănâncă din hrana templului și că cei care slujesc la altar au parte din darurile altarului? ¹⁴Tot așa, Domnul a rânduit ca cei care vestesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. ¹⁵Dar eu nu m-am folosit de niciunul dintre aceste drepturi și nu scriu acestea ca să le cer pentru mine. Mai bine aș muri decât să las pe cineva să-mi golească lauda. ¹⁶Faptul că vestesc Evanghelia nu-mi dă niciun motiv de laudă — stau sub o constrângere. Vai de mine dacă nu o vestesc! ¹⁷Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am o răsplată; dacă fără voie, tot mi-a fost încredințată o slujbă. ¹⁸Care este atunci răsplata mea? Ca, vestind Evanghelia, s-o ofer fără plată, fără să mă folosesc de tot dreptul meu în Evanghelie.

¹⁹Căci, deși sunt liber față de toți, m-am făcut rob tuturor, ca să câștig cât mai mulți. ²⁰Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câștig pe iudei. Cu cei de sub lege, ca unul de sub lege — măcar că eu însumi nu sunt sub lege — ca să câștig pe cei de sub lege. ²¹Cu cei fără lege m-am făcut ca unul fără lege (nu fără legea Tatălui nostru, ci sub legea lui Hristos), ca să câștig pe cei fără lege. ²²Cu cei slabi m-am făcut slab, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toți, ca, prin orice mijloc, să mântuiesc pe unii. ²³Fac toate acestea de dragul Evangheliei, ca să am și eu parte de binecuvântările ei.

²⁴Nu știți că toți cei care aleargă într-o întrecere aleargă, dar numai unul primește premiul? Alergați așa încât să câștigați. ²⁵Oricine se ia la întrecere se înfrânează în toate, ca să câștige o cunună care se veștejește — dar a noastră nu se veștejește. ²⁶De aceea eu nu alerg fără țintă și nu lovesc în aer. ²⁷Ci mă port aspru cu trupul meu și îl țin în stăpânire, pentru ca, după ce le-am vestit altora, eu însumi să nu fiu descalificat.