Postul adevărat, credincioșia adevărată
Betel trimite oameni să întrebe dacă să mai postească. Întrebarea este întoarsă: șaptezeci de ani de post au fost pentru ei înșiși, nu pentru Tatăl nostru. Ce a cerut El prin prorocii de mai înainte a fost dreptate adevărată, bunătate și să nu fie asupriți văduva, orfanul, străinul și săracul.
7 1În al patrulea an al împăratului Darius, cuvântul Tatălui nostru a venit la Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, luna Chislev. 2Cei din Betel i-au trimis pe Șarețer și pe Reghem-Melec, împreună cu oamenii lor, ca să caute bunăvoința Tatălui nostru 3și să-i întrebe pe preoții casei Tatălui oștirilor cerești și pe profeți: „Să plâng și să postesc în luna a cincea, așa cum am făcut în toți acești mulți ani?”
4Atunci cuvântul Tatălui oștirilor cerești a venit la mine:
5Spune întregului popor al țării și preoților: Când ați postit și ați jelit în luna a cincea și în luna a șaptea, în acești șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit cu adevărat? a a v5 Postul din luna a cincea amintea de arderea templului lui Solomon de către Babilon; postul din luna a șaptea amintea de uciderea lui Ghedalia, ultimul guvernator al lui Iuda. 6Iar când mâncați și beți, oare nu pentru voi înșivă mâncați și beți?
7Oare nu sunt acestea chiar cuvintele pe care Tatăl nostru le-a vestit prin profeții de odinioară, când Ierusalimul și cetățile dimprejurul lui erau așezate și în pace, iar Neghevul și câmpia erau locuite?
8Și cuvântul Tatălui nostru a venit la Zaharia:
9Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Faceți judecată dreaptă; arătați-vă unii altora bunătate și îndurare. 10Nu asupriți pe văduvă, pe orfan, pe străin sau pe sărac; și nu plănuiți în inimile voastre răul unul împotriva altuia.
11Dar ei n-au vrut să asculte, ci cu încăpățânare au întors spatele și și-au astupat urechile ca să nu audă. 12Și-au făcut inima tare ca cremenea, ca să nu audă legea și cuvintele pe care Tatăl oștirilor cerești le trimisese prin Duhul său, prin profeții de odinioară. De aceea a venit o mânie mare de la Tatăl oștirilor cerești.
13„Așa cum Eu am chemat și ei n-au ascultat, tot așa, când au chemat ei, Eu n-am ascultat”, zice Tatăl oștirilor cerești. 14I-am împrăștiat ca printr-un vârtej de vânt printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau. Țara a rămas pustie în urma lor, fără să mai treacă nimeni prin ea, nici dus, nici întors. Așa au prefăcut ei țara cea plăcută într-un pustiu.
