Zaharia 8

8 ¹Cuvântul Tatălui oștirilor cerești a venit la mine, zicând:

²Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Sunt gelos pentru Sion cu o gelozie mare; cu mânie aprinsă sunt gelos pentru el.

³Așa vorbește Tatăl nostru: M-am întors în Sion și voi locui în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul va fi numit Cetatea Adevărului, iar muntele Tatălui oștirilor cerești, Muntele Sfânt.

⁴Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Din nou vor sta bătrâni și bătrâne pe străzile Ierusalimului, fiecare cu toiagul în mână din pricina vârstei înaintate. ⁵Iar străzile cetății vor fi pline de băieți și fete care se joacă pe străzile ei.

⁶Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Dacă lucrul acesta va părea prea minunat în ochii rămășiței acestui popor în zilele acelea, va fi el prea minunat și în ochii mei? zice Tatăl oștirilor cerești.

⁷Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Iată, izbăvesc poporul meu din țara răsăritului și din țara apusului. ⁸Îi voi aduce înapoi ca să locuiască în mijlocul Ierusalimului. Ei vor fi copiii mei, iar eu voi fi Tatăl lor, în adevăr și în neprihănire.

⁹Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Întăriți-vă mâinile, voi care auziți în zilele acestea cuvintele acestea din gura profeților care au vorbit în ziua când s-a pus temelia casei Tatălui oștirilor cerești, ca să fie zidit templul. ¹⁰Căci înainte de zilele acelea nu era plată nici pentru om, nici pentru vită, și nici cel ce ieșea sau intra nu era la adăpost de vrăjmaș, căci i-am întărâtat pe toți oamenii unul împotriva altuia. ¹¹Dar acum nu mă voi purta cu rămășița acestui popor cum m-am purtat în zilele de odinioară, zice Tatăl oștirilor cerești. ¹²Va fi o semănătură de pace: vița își dă rodul, pământul își dă roada, cerurile își dau roua. Și voi da rămășiței acestui popor toate acestea ca moștenire. ¹³Și, după cum ați fost un blestem printre neamuri, casă a lui Iuda și casă a lui Israel, tot așa vă voi izbăvi, și veți fi o binecuvântare. Nu vă temeți; întăriți-vă mâinile!

¹⁴Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: După cum am hotărât să vă fac rău când părinții voștri m-au mâniat și nu m-am răzgândit, zice Tatăl oștirilor cerești, ¹⁵tot așa, din nou, în zilele acestea, am hotărât să fac bine Ierusalimului și casei lui Iuda. Nu vă temeți! ¹⁶Iată ce aveți de făcut: Fiecare să spună adevărul aproapelui său; judecați cu adevăr și dreptate pentru pace la porțile voastre. ^a a v16 Porțile cetății erau, în vechime, echivalentul unui tribunal — locul unde disputele juridice erau ascultate și judecate în public. ¹⁷Niciunul să nu gândească în inima lui rău împotriva aproapelui său și să nu iubiți jurământul fals, căci pe toate acestea le urăsc, zice Tatăl nostru.

¹⁸Apoi cuvântul Tatălui oștirilor cerești a venit la mine, zicând:

¹⁹Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Posturile din luna a patra, a cincea, a șaptea și a zecea vor deveni bucurie, veselie și sărbători pline de voioșie pentru casa lui Iuda. De aceea, iubiți adevărul și pacea. ^b b v19 Aceste patru posturi jeleau asediul și căderea Ierusalimului și distrugerea templului; Tatăl nostru făgăduiește să preschimbe fiecare vreme de jale într-o sărbătoare de bucurie.

²⁰Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Vor mai veni popoare, locuitori ai multor cetăți. ²¹Locuitorii unei cetăți vor merge la alta, zicând: „Să mergem degrabă să căutăm bunăvoința Tatălui nostru, să-l căutăm pe Tatăl oștirilor cerești! Mă voi duce și eu.” ²²Multe popoare și neamuri puternice vor veni să-l caute pe Tatăl oștirilor cerești la Ierusalim și să caute bunăvoința Tatălui nostru. ²³Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca poala hainei unui iudeu și vor zice: „Vrem să mergem cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi.”