Adăpostul și tăria noastră
Pentru dirijorul de cor. Al fiilor lui Core. După «Alamot». Un cântec.
Chiar dacă pământul s-ar clătina și munții s-ar prăbuși în mare, cetatea aceasta are un râu care o străbate și un locuitor înăuntrul ei. Tatăl nostru frânge arcurile și arde scuturile până când războiul încetează, apoi rostește singurul Său cuvânt: opriți-vă și să știți.
46 1Tatăl nostru este adăpostul și tăria noastră, un ajutor mereu aproape în vremuri de necaz. 2De aceea nu ne vom teme, chiar dacă pământul se clatină și munții se prăbușesc în inima mării, 3chiar dacă apele ei mugesc și spumegă, chiar dacă munții se cutremură la vuietul ei.
4Este un râu ale cărui pâraie înveselesc cetatea Tatălui nostru, locuința sfântă a Celui Preaînalt. 5Tatăl nostru este în mijlocul ei; ea nu se va clătina. Tatăl nostru o va ajuta în revărsatul zorilor. 6Neamurile se frământă, împărățiile se clatină; el își înalță glasul, și pământul se topește. 7Tatăl oștirilor cerești este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este cetățuia noastră. a a v7 «Tatăl oștirilor cerești» redă un titlu ebraic pentru căpetenia tuturor oștirilor cerului — același Tată care este întăritura de neclintit a poporului său.
8Veniți și vedeți lucrările Tatălui nostru, care a adus asemenea pustiire pe pământ. 9El face să înceteze războaiele până la marginile pământului; el frânge arcul și sfărâmă sulița, arde scuturile în foc.
10„Opriți-vă și aflați că Eu sunt Tatăl. Voi fi înălțat printre neamuri; voi fi înălțat pe pământ.” b b v10 Alte traduceri spun «aflați că Eu sunt Dumnezeu»; FHB aude cum Tatăl își descoperă propriul nume, chemând chiar și neamurile învrăjbite să înceteze lupta și să-l cunoască drept Tată.
11Tatăl oștirilor cerești este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este cetățuia noastră.
