Psalmii 139

139 ¹Tu m-ai cercetat, Tată, și mă cunoști. ²Tu știi când mă așez și când mă ridic; îmi deslușești gândurile de departe. ³Tu îmi cercetezi cărarea și odihna și cunoști bine toate căile mele. ⁴Chiar înainte ca vreun cuvânt să-mi fie pe limbă, Tu îl cunoști pe deplin, Tată. ⁵Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și îți pui mâna peste mine. ⁶O asemenea cunoaștere este prea minunată pentru mine; este prea înaltă, n-o pot ajunge.

⁷Unde mă pot duce departe de Duhul tău? Unde pot fugi departe de fața ta? ⁸Dacă mă sui la ceruri, Tu ești acolo; dacă îmi fac patul în mormânt, Tu ești acolo. ⁹Dacă iau aripile zorilor și mă așez la marginea cea mai depărtată a mării, ¹⁰și acolo mâna ta mă va călăuzi și dreapta ta mă va ține strâns. ¹¹Dacă zic: „Negreșit, întunericul mă va acoperi și lumina din jurul meu se va face noapte,” ¹²nici întunericul nu este întunecat pentru tine; noaptea strălucește ca ziua, căci întunericul este ca lumina pentru tine.

¹³Căci Tu mi-ai alcătuit ființa lăuntrică; Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele. ^a a v13 Fiecare om este alcătuit și cunoscut în chip personal de Tatăl nostru încă din pântece — nu există vieți întâmplătoare. ¹⁴Te laud, căci sunt o făptură înfricoșător și minunat alcătuită; minunate sunt lucrările tale, și sufletul meu știe foarte bine lucrul acesta. ¹⁵Trupul meu nu era ascuns de tine când am fost făcut în taină, țesut cu măiestrie în adâncurile pământului. ¹⁶Ochii tăi au văzut trupul meu neîntocmit; toate zilele mele erau scrise în cartea ta și rânduite pentru mine, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. ¹⁷Cât de prețioase sunt pentru mine gândurile tale, Tată! Cât de mare este numărul lor! ¹⁸Dacă le-aș putea număra, ar fi mai multe decât firele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu tine.

¹⁹O, de i-ai ucide pe cei răi, Tată! Depărtați-vă de mine, voi cei însetați de sânge! ²⁰Ei vorbesc despre tine cu gând rău; vrăjmașii tăi îți iau numele în deșert. ²¹Să nu-i urăsc eu pe cei ce te urăsc, Tată? Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva ta? ²²Îi urăsc cu o ură desăvârșită; îi socotesc vrăjmașii mei.

²³Cercetează-mă, Tată, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile neliniștite, ²⁴și vezi dacă este vreo cale rea în mine și călăuzește-mă pe calea cea veșnică.