Apără-mă de cei violenți
Pentru dirijorul de cor. Un psalm al lui David.
O rugăciune despre cruzimea organizată: oameni cu venin de năpârcă sub buze, care stârnesc război în fiecare zi și întind lațuri lângă cărare. David îi cere Tatălui său adăpost în ziua bătăliei și se încrede că pricina celor asupriți va fi ascultată.
140 1Scapă-mă, Tată, de oamenii răi; de cei violenți păzește-mă, 2care uneltesc răul în inima lor și ațâță războaie toată ziua. 3Își ascut limba ca un șarpe; venin de viperă este sub buzele lor.
4Păzește-mă, Tată, de mâinile celor răi; ferește-mă de cei violenți, care plănuiesc să mă facă să mă poticnesc. 5Cei mândri mi-au ascuns o cursă; au întins funiile unei plase; lângă cărare mi-au pus lațuri.
6I-am zis Tatălui meu: „Tu ești Tatăl meu.” Ascultă glasul rugăminților mele pentru îndurare. 7Tată Suveran, puterea mântuirii mele, Tu mi-ai ocrotit capul în ziua bătăliei. 8Nu împlini, Tată, dorințele celor răi; nu lăsa să le reușească planul, ca nu cumva să se înalțe.
9Cât despre capii celor ce mă înconjoară, să-i copleșească necazul adus de propriile lor buze. 10Să cadă peste ei cărbuni aprinși; să fie aruncați în foc, în gropi noroioase, ca să nu se mai ridice niciodată. 11Niciun defăimător să nu se întărească în țară; răul să vâneze pe omul violent, lovitură după lovitură.
12Știu că Tatăl nostru va apăra pricina celui asuprit și va face dreptate celui în nevoie. 13Cu adevărat, cei neprihăniți vor aduce mulțumiri numelui tău; cei drepți vor locui în prezența ta.
