Lauda din toată inima a lui David
Al lui David.
David îi mulțumește Tatălui său că i-a răspuns în ziua în care a strigat și l-a îmbărbătat. Observația din centru este o preferință: deși înălțat, el privește la cei smeriți și îi ține pe cei mândri la distanță. Duce la bun sfârșit ceea ce a început într-o viață.
138 1Te voi lăuda din toată inima mea; înaintea dumnezeilor îți voi cânta laudă. 2Mă voi pleca spre templul tău cel sfânt și voi aduce mulțumiri numelui tău pentru dragostea ta din legământ și pentru credincioșia ta, căci ai înălțat cuvântul tău mai presus de tot numele tău. 3În ziua când am strigat, mi-ai răspuns; mi-ai dat îndrăzneală, cu putere în sufletul meu.
4Toți împărații pământului te vor lăuda, Tatăl meu, căci au auzit cuvintele gurii tale. 5Vor cânta despre căile Tatălui nostru, căci mare este slava Tatălui nostru. 6Deși Tatăl nostru este înălțat, îi privește pe cei smeriți, dar pe cei mândri îi cunoaște de departe.
7Chiar dacă umblu în mijlocul necazului, îmi păstrezi viața; îți întinzi mâna împotriva mâniei vrăjmașilor mei, și dreapta ta mă mântuiește. 8Tatăl nostru va împlini planul său pentru mine; dragostea ta din legământ, Tatăl meu, ține în veci. Nu părăsi lucrarea mâinilor tale.
