Iosua 14

14 ¹Acestea sunt moștenirile pe care fiii lui Israel le-au primit în țara Canaanului și pe care li le-au împărțit Eleazar, preotul, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel. ²Prin tragere la sorți și-au primit moștenirea, așa cum poruncise Tatăl nostru prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate de seminție. ³Căci Moise dăduse celor două seminții și jumătate moștenirea lor dincolo de Iordan, dar leviților nu le dăduse nicio moștenire în mijlocul lor. ⁴Căci fiii lui Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim. Iar leviților nu li s-a dat nicio parte din țară, ci doar cetăți în care să locuiască, împreună cu pășunile lor pentru vitele și averea lor. ⁵Fiii lui Israel au făcut așa cum poruncise Tatăl nostru lui Moise și au împărțit țara.

Caleb primește făgăduința Tatălui

⁶Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal, iar Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, i-a zis: „Tu știi ce i-a spus Tatăl nostru lui Moise, omul Tatălui nostru, despre mine și despre tine la Cades-Barnea. ⁷Aveam patruzeci de ani când Moise, robul Tatălui nostru, m-a trimis din Cades-Barnea să iscodesc țara, și i-am adus înapoi veste așa cum o aveam în inimă. ⁸Dar tovarășii mei de drum, care se suiseră împreună cu mine, au înmuiat de frică inima poporului, pe când eu L-am urmat întru totul pe Tatăl meu. ⁹În ziua aceea, Moise mi-a jurat: «Negreșit, țara pe care a călcat-o piciorul tău va fi moștenirea ta și a copiilor tăi pe vecie, pentru că L-ai urmat întru totul pe Tatăl meu.»

¹⁰Și acum, iată, Tatăl nostru m-a ținut în viață, așa cum a făgăduit, acești patruzeci și cinci de ani, din vremea când i-a spus cuvântul acesta lui Moise, pe când Israel umbla prin pustiu. Și iată, astăzi am optzeci și cinci de ani. ¹¹Astăzi sunt tot atât de puternic ca în ziua când m-a trimis Moise; puterea mea de acum este ca puterea mea de atunci, fie pentru luptă, fie ca să ies și să intru. ¹²Acum, dă-mi muntele acesta despre care a vorbit Tatăl nostru în ziua aceea. Căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi, cu cetăți mari și întărite. Poate că Tatăl nostru va fi cu mine și îi voi izgoni, așa cum a spus.”

¹³Atunci Iosua l-a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat Hebronul ca moștenire. ¹⁴De aceea Hebronul a rămas moștenirea lui Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, până în ziua de azi, pentru că L-a urmat întru totul pe Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel. ¹⁵Hebronul se numea mai înainte Chiriat-Arba; Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Și țara s-a odihnit de război.