Iov 13

13 ¹„Iată, ochiul meu a văzut toate acestea; urechea mea le-a auzit și le-a înțeles. ²Ce știți voi știu și eu; nu sunt mai prejos decât voi. ³Dar eu aș vrea să vorbesc Celui Atotputernic și doresc să-mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu. ⁴Dar voi spoiți cu minciuni; toți sunteți niște doctori de nimic. ⁵O, de ați tăcea cu desăvârșire—aceasta v-ar fi înțelepciunea! ⁶Acum ascultați apărarea mea și luați aminte la cererea buzelor mele. ⁷Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu și veți grăi înșelător pentru el? ⁸Veți fi părtinitori față de el? Veți pleda cauza lui Dumnezeu? ⁹V-ar merge bine când El vă cercetează pe voi? Sau l-ați putea înșela așa cum ați înșela un om? ¹⁰El cu siguranță vă va mustra pe voi, dacă veți fi părtinitori pe ascuns. ¹¹Oare nu vă va înspăimânta măreția lui pe voi, și groaza de el nu va cădea peste voi? ¹²Cugetările voastre sunt zicale de cenușă; apărările voastre sunt din lut.

¹³„Tăceți înaintea mea și lăsați-mă să vorbesc; orice ar veni, să cadă peste mine. ¹⁴De ce să-mi pun carnea în primejdie și să-mi iau viața în propriile mele mâini? ¹⁵Chiar dacă m-ar ucide, tot voi nădăjdui în el; totuși îmi voi apăra căile înaintea feței lui. ^a a v15 Chiar și în protestul său, încrederea lui Iov se îndreaptă spre Dumnezeu. Adevărata descoperire a relației vine mai târziu — Iov Îl vede pe Tatăl nostru față în față la sfârșitul cărții. ¹⁶Și aceasta va fi izbăvirea mea, căci niciun om neevlavios n-ar îndrăzni să vină înaintea lui. ¹⁷Ascultați cu luare-aminte cuvintele mele; declarația mea să ajungă la urechile voastre. ¹⁸Iată, mi-am pregătit cauza; știu că voi fi îndreptățit. ¹⁹Cine se va certa cu mine? Căci atunci aș tăcea și aș muri.

²⁰„Numai două lucruri dă-mi, și atunci nu mă voi ascunde de fața ta: ²¹Ia-ți mâna departe de mine, și nu lăsa ca groaza de tine să mă înspăimânte. ²²Apoi cheamă, și eu voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc, și tu să-mi răspunzi. ²³Câte sunt fărădelegile mele și păcatele mele? Arată-mi răzvrătirea mea și păcatul meu. ²⁴De ce îți ascunzi fața și mă socotești vrăjmașul tău? ²⁵Vrei să sperii o frunză purtată de vânt și să alergi după pleavă uscată? ²⁶Căci tu scrii lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc păcatele tinereții mele. ²⁷Îmi pui picioarele în butuci și pândești toate cărările mele; pui un hotar tălpilor picioarelor mele.

²⁸„Astfel omul se irosește ca un lemn putred, ca o haină mâncată de molii.”