Isaia 66

66 ¹Așa vorbește Tatăl nostru: „Cerul este tronul meu, iar pământul este așternutul picioarelor mele. Unde este, atunci, casa pe care ați zidi-o pentru mine? Și unde este locul odihnei mele? ²Mâna mea a făcut toate aceste lucruri și așa au luat ființă toate, zice Tatăl nostru. Dar iată spre cine îmi voi îndrepta privirea: spre cel smerit și zdrobit în duh și care tremură la cuvântul meu. ³Dar cine înjunghie un bou este ca cel care ucide un om; cine jertfește un miel, ca cel care frânge gâtul unui câine; cine aduce un dar de mâncare, ca cel care aduce sânge de porc; cine arde tămâie, ca cel care binecuvântează un idol. Ei și-au ales căile lor, iar sufletul lor se desfată în urâciunile lor. ⁴De aceea și eu voi alege pentru ei o purtare aspră și voi aduce peste ei groaza de care se tem, pentru că atunci când am chemat, nimeni n-a răspuns; când am vorbit, n-au ascultat. Au făcut ce este rău în ochii mei și au ales ce nu îmi place.” ⁵Ascultați cuvântul Tatălui nostru, voi care tremurați la cuvântul lui: „Frații voștri care vă urăsc și vă izgonesc din pricina numelui meu au zis: «Să fie proslăvit Tatăl nostru, ca să vedem bucuria voastră» — dar ei sunt cei care vor fi dați de rușine.”

⁶Un vuiet de zarvă din cetate! Un glas din templu! Este glasul Tatălui nostru, care răsplătește vrăjmașilor săi după faptele lor!

⁷Înainte de a intra în durerile nașterii, a născut; înainte de a veni durerea peste ea, a dat naștere unui fiu. ⁸Cine a mai auzit vreodată așa ceva? Cine a mai văzut vreodată asemenea lucruri? Oare se poate naște o țară într-o singură zi? Oare se poate zămisli un neam într-o clipă? Și totuși, abia a intrat Sionul în durerile nașterii, că și-a și născut copiii.

⁹„Oare eu, care aduc până în clipa nașterii, să nu las să se nască?”, zice Tatăl nostru. „Oare eu, care fac să se nască, să închid pântecele?”, zice Tatăl tău.

¹⁰Bucurați-vă împreună cu Ierusalimul și veseliți-vă pentru el, voi toți care îl iubiți; săltați de bucurie împreună cu el, voi toți care îl jeliți, ¹¹ca să sugeți și să vă săturați la sânul lui mângâietor, ca să beți din belșug și să vă desfătați în slava lui îmbelșugată.

¹²Căci așa vorbește Tatăl nostru: „Voi întinde pacea peste el ca un râu și slava neamurilor ca un pârâu ieșit din matcă; veți suge, veți fi purtați pe șoldul lui și veți fi legănați pe genunchii lui. ¹³Cum își mângâie o mamă copilul, așa vă voi mângâia și eu; și veți fi mângâiați pentru Ierusalim.” ^a a v13 Tatăl nostru își înfățișează propria mângâiere prin duioșia unei mame care își alină copilul — inima lui pentru poporul său este gingașă dincolo de ceea ce poate cuprinde vreo singură imagine omenească.

¹⁴Când veți vedea aceasta, inima vi se va bucura și oasele vi se vor înviora ca iarba crudă; mâna Tatălui nostru se va face cunoscută slujitorilor săi, dar urgia lui, vrăjmașilor săi.

¹⁵Căci iată — Tatăl nostru va veni cu foc, iar carele lui ca vârtejul de vânt, ca să-și dezlănțuie mânia cu furie și mustrarea cu flăcări de foc. ¹⁶Căci cu foc și cu sabia lui va face Tatăl nostru judecată asupra oricărei făpturi, iar cei uciși de Tatăl nostru vor fi mulți.

¹⁷„Cei care se sfințesc și se curățesc ca să intre în grădini, urmând pe unul din mijloc, mâncând carne de porc, lighioane și șoareci, vor pieri cu toții laolaltă, zice Tatăl nostru. ^b b v17 „Urmând pe unul din mijloc”: figura rituală centrală sau idolul aflat în inima ceremoniei lor păgâne.

¹⁸„Căci eu le cunosc faptele și gândurile. Vine vremea să adun toate neamurile și limbile; ele vor veni și vor vedea slava mea.

¹⁹„Voi pune un semn în mijlocul lor și voi trimite pe cei scăpați la neamuri — Tarsis, Pul, Lud (care trag cu arcul), Tubal, Iavan și la ținuturile îndepărtate de pe țărm, care n-au auzit niciodată de mine, nici n-au văzut slava mea. Ei vor vesti slava mea printre neamuri. ²⁰Îi vor aduce pe toți frații voștri din toate neamurile ca dar de jertfă pentru Tatăl nostru — pe cai, în care și căruțe, pe catâri și cămile — la muntele meu cel sfânt, Ierusalimul, zice el, așa cum aduce Israel un dar de mâncare într-un vas curat la casa Tatălui nostru. ²¹Și dintre ei îmi voi lua preoți și leviți, zice Tatăl nostru.

²²„Căci așa cum cerurile cele noi și pământul cel nou pe care le fac vor dăinui înaintea mea, zice Tatăl nostru, tot așa vor dăinui urmașii voștri și numele vostru. ²³De la lună nouă la lună nouă și de la sabat la sabat, orice făptură va veni să se închine înaintea mea, zice Tatăl nostru.

²⁴„Și vor ieși și se vor uita la trupurile moarte ale celor care s-au răzvrătit împotriva mea; căci viermele lor nu va muri, iar focul lor nu se va stinge, și vor fi o groază pentru orice făptură.”