Isaia 62

62 ¹De dragul Sionului nu voi tăcea și de dragul Ierusalimului nu voi avea odihnă, până când neprihănirea lui va străluci ca zorile, iar mântuirea lui ca o făclie aprinsă. ²Neamurile vor vedea neprihănirea ta și toți împărații, slava ta; și vei fi numită cu un nume nou, pe care ți-l va da însuși Tatăl nostru. ³Vei fi o cunună de frumusețe în mâna Tatălui nostru, o coroană împărătească în mâna Tatălui nostru. ⁴Nu te vor mai numi Părăsită, nici nu-ți vor mai numi țara Pustie; ci vei fi numită Hefțiba — Plăcerea Mea este în ea — și țara ta, Beula — Măritată; căci inima Tatălui nostru se desfată în tine, iar țara ta va fi măritată. ⁵Căci așa cum un tânăr se căsătorește cu o tânără, așa se vor căsători fiii tăi cu tine; și cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se va bucura Tatăl tău de tine.

⁶Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus străjeri; toată ziua și toată noaptea nu vor tăcea niciodată. Voi, care îi aduceți aminte Tatălui nostru, nu vă dați odihnă, ⁷și nu-i dați odihnă până când nu va întemeia Ierusalimul și nu-l va face o laudă pe tot pământul.

⁸Pe dreapta sa a jurat Tatăl nostru și pe brațul tăriei sale: „Niciodată nu voi mai da grâul tău ca hrană vrăjmașilor tăi, nici străinii nu vor mai bea vinul nou pentru care te-ai ostenit; ⁹ci cei care îl seceră îl vor mânca și îl vor lăuda pe Tatăl nostru, iar cei care îl adună îl vor bea în curțile lăcașului meu sfânt.”

¹⁰Treceți, treceți prin porți! Pregătiți calea pentru popor. Croiți, croiți drumul; dați pietrele la o parte; înălțați un steag peste popoare.

¹¹Iată, Tatăl nostru a vestit până la marginile pământului: Spuneți fiicei Sionului: „Iată, mântuirea ta vine; iată, răsplata lui este cu el, și plata lui înaintea lui.” ^a a v11 Apocalipsa 22:12 îl numește pe Cel ce vine — Isus spune: „Iată, vin curând, aducând cu mine răsplata mea.”

¹²Și vor fi numiți Poporul Sfânt, Răscumpărații Tatălui nostru; iar tu vei fi numită Căutată, O Cetate Nepărăsită.