Ezechiel 46

46 ¹Așa vorbește Tatăl suveran: Poarta de răsărit a curții dinăuntru rămâne închisă în cele șase zile de lucru, dar se deschide în ziua de sabat și se deschide la lună nouă. ²„Domnitorul intră prin tinda porții, dinspre afară, și stă lângă ușorul porții, în timp ce preoții aduc arderea lui de tot și jertfele lui de pace. El se închină pe pragul porții, apoi iese; dar poarta rămâne deschisă până seara. ³Poporul țării se va închina la intrarea acelei porți, înaintea Tatălui nostru, în zilele de sabat și la lună nouă. ⁴Arderea de tot pe care domnitorul o aduce Tatălui nostru în ziua de sabat: șase miei fără cusur și un berbec fără cusur. ⁵Darul de mâncare: cam douăzeci și doi de litri de făină cu berbecul; cu mieii, cât poate să dea; și cam patru litri de untdelemn la fiecare douăzeci și doi de litri. ⁶În ziua de lună nouă: un taur tânăr, șase miei și un berbec, toate fără cusur. ⁷Ca dar de mâncare va aduce cam douăzeci și doi de litri cu taurul, douăzeci și doi de litri cu berbecul, iar cu mieii cât îi dă mâna, și cam patru litri de untdelemn la fiecare douăzeci și doi de litri. ⁸Când intră domnitorul, el intră prin tinda porții și iese pe aceeași cale.

⁹Când poporul țării vine înaintea Tatălui nostru la sărbătorile rânduite, cine intră pe poarta de miazănoapte ca să se închine iese pe cea de miazăzi, iar cine intră pe cea de miazăzi iese pe cea de miazănoapte. Nimeni nu se întoarce pe poarta pe care a intrat; fiecare iese drept înainte. ¹⁰Domnitorul va fi în mijlocul lor — intrând când intră ei, ieșind când ies ei. ¹¹La sărbători și la vremurile rânduite, darul de mâncare este de douăzeci și doi de litri de făină cu un taur, douăzeci și doi de litri cu un berbec, cu mieii cât poate să dea, și patru litri de untdelemn la fiecare douăzeci și doi de litri. ¹²Când domnitorul aduce Tatălui nostru o jertfă de bunăvoie — o ardere de tot sau jertfe de pace —, poarta dinspre răsărit i se deschide. El își aduce arderea de tot și jertfele de pace ca în ziua de sabat, apoi iese, și poarta se închide după ce a ieșit.

¹³Să aduci un miel de un an, fără cusur, ca ardere de tot zilnică pentru Tatăl nostru, pregătit în fiecare dimineață. ¹⁴În fiecare dimineață să aduci cu el și un dar de mâncare: cam patru litri de făină aleasă și un litru de untdelemn ca s-o umezești, un dar de mâncare pentru Tatăl nostru — o lege statornică, pe veci. ¹⁵Să aducă mielul, darul de mâncare și untdelemnul în fiecare dimineață, ca ardere de tot necurmată.”

¹⁶Așa vorbește Tatăl suveran: „Dacă domnitorul dă un dar unuia dintre fiii săi, acesta ajunge moștenirea fiului aceluia, rămânând a fiilor lui ca proprietate a lor. ¹⁷Dar dacă dă o parte din moștenirea sa unui slujitor, aceasta este a slujitorului până în anul slobozirii, apoi se întoarce la domnitor. Moștenirea lui este numai a fiilor săi — a lor este. ¹⁸Domnitorul nu are voie să pună mâna pe moștenirea poporului, alungându-i de pe proprietatea lor. El le va da fiilor săi o moștenire din averea lui, ca niciunul din poporul meu să nu fie izgonit de pe proprietatea lui.”

Bucătăriile sfinte ale Templului

¹⁹Apoi m-a dus prin intrarea de lângă poartă, în odăile sfinte ale preoților, cele care dau spre miazănoapte; și acolo, la capătul dinspre apus, era un loc.

²⁰Mi-a zis: „Aici fierb preoții jertfa pentru vină și jertfa pentru păcat și coc darul de mâncare, ca să nu le ducă în curtea de afară și să nu treacă sfințenia asupra poporului.” ^a a v20 În închinarea lui Israel, lucrurile sfinte erau socotite pline de putere duhovnicească; atingerea lor putea pune în primejdie oamenii de rând, nepregătiți după rânduială, de aceea gătitul rămânea înăuntrul zonei sfinte.

²¹M-a scos în curtea de afară și m-a trecut pe la cele patru colțuri ale ei; în fiecare colț era câte o curte. ²²La cele patru colțuri ale curții erau niște curți închise, lungi cam de douăzeci și unu de metri și late cam de cincisprezece metri; toate patru de aceeași mărime. ²³Un șir de piatră înconjura pe dinăuntru toate cele patru, și sub șiruri erau zidite vetre de gătit, de jur împrejur.

²⁴Apoi mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile unde slujitorii Templului fierb jertfele poporului.”