O parte sfântă pusă deoparte
Țara este împărțită înainte de a fi locuită: o fâșie sfântă pentru sfântul locaș al Tatălui nostru și pentru preoți, o fâșie pentru leviți, pământ pentru cetate, iar restul pentru voievod, căruia i se spune să înceteze să alunge oamenii de pe pământul lor și să folosească greutăți drepte. Apoi sunt rânduite jertfele de sărbătoare.
45 1„Când veți împărți țara prin sorți ca moștenire, să puneți deoparte o parte pentru Tatăl nostru, o parte sfântă din țară: cam opt mile în lungime și cam trei mile în lățime. Ea va fi sfântă în toate hotarele ei. 2Din aceasta, un pătrat de cam 875 de picioare pe fiecare latură este pentru Sfântul Lăcaș, cu cam nouăzeci de picioare de loc deschis de jur împrejur. 3Din acest ținut să măsori o lungime de cam opt mile și o lățime de cam trei mile; în el va fi Sfântul Lăcaș, Locul Preasfânt. 4Este partea sfântă a țării. Ea va fi a preoților care slujesc în Sfântul Lăcaș, care se apropie ca să-mi slujească; ei vor avea un loc pentru case și un loc sfânt pentru Sfântul Lăcaș. 5Un ținut lung de cam opt mile și lat de trei mile va fi al leviților care slujesc la templu, ca stăpânire a lor, cu cetăți în care să locuiască.
6„Ca proprietate a cetății să puneți deoparte o fâșie lată de cam o milă și jumătate și lungă de opt mile, lângă partea sfântă; ea aparține întregii case a lui Israel.
7„Domnitorul va avea pământ de ambele părți ale părții sfinte și ale proprietății cetății, de-a lungul părții sfinte și al proprietății cetății, pe latura de apus spre apus și pe latura de răsărit spre răsărit; lungimea lui fiind cât una dintre părțile semințiilor, de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit. 8Pământul acesta va fi stăpânirea lui în Israel. Domnitorii mei nu vor mai asupri poporul meu, ci vor da țara casei lui Israel după semințiile lor.
9Așa vorbește Tatăl Suveran: Destul, domnitori ai lui Israel! Înlăturați violența și asuprirea; faceți dreptate și neprihănire. Luați-vă izgonirile de pe poporul meu, din țara lor, zice Tatăl Suveran.
10„Să folosiți cântare drepte, o măsură dreaptă pentru cele uscate și o măsură dreaptă pentru cele lichide. 11Douăzeci și doi de litri pentru cele uscate și douăzeci și doi de litri pentru cele lichide: o singură măsură — cea pentru lichide fiind a zecea parte din 220 de litri, iar cea pentru cele uscate a zecea parte din 220 de litri; cei 220 de litri stabilesc standardul. a a v11 Un bat era o măsură pentru lichide de aproximativ șase galoane (22 de litri); efa era echivalentul său pentru cele uscate. 12Greutatea standard este egală cu douăzeci de unități mici. Douăzeci plus douăzeci și cinci plus cincisprezece dintre acestea alcătuiesc greutatea voastră mare.
13„Acesta este darul pe care îl aduceți: a șasea parte dintr-o măsură pentru cele uscate la fiecare măsură mare de grâu și a șasea parte la fiecare măsură mare de orz. 14Partea de untdelemn stabilită, măsurată după măsura pentru lichide: a zecea parte dintr-o măsură pentru lichide la fiecare vas mare — zece măsuri pentru lichide alcătuiesc un vas mare. 15Și o oaie din turmă, din fiecare 200, din pășunile adăpate ale lui Israel — pentru darurile de mâncare, arderile-de-tot și jertfele de pace, ca să facă ispășire pentru ei, zice Tatăl Suveran. 16«Tot poporul țării va lua parte la această contribuție pentru domnitorul din Israel. 17Domnitorul trebuie să dea arderile-de-tot, darul de mâncare și jertfa de băutură la sărbători, la lunile noi și la sabate — la toate sărbătorile rânduite ale casei lui Israel. El să pregătească jertfa pentru păcat, darul de mâncare, arderea-de-tot și jertfele de pace, ca să facă ispășire pentru casa lui Israel.»
18Tatăl Suveran zice: „În luna întâi, în ziua întâi a lunii, să iei un taur tânăr fără cusur și să cureți Sfântul Lăcaș. 19«Preotul ia din sângele jertfei pentru păcat și îl pune pe ușorii templului, pe cele patru colțuri ale pervazului altarului și pe ușorii porții curții interioare. 20Să faci la fel în ziua a șaptea a lunii pentru oricine păcătuiește din greșeală sau din neștiință. Așa veți face ispășire pentru templu.
21„În luna întâi, în ziua a paisprezecea, să țineți Paștele, o sărbătoare de șapte zile, și să se mănânce pâine fără drojdie. 22În ziua aceea domnitorul să dea un taur ca jertfă pentru păcat, pentru sine și pentru tot poporul țării. 23În cele șapte zile ale sărbătorii să-mi aducă o ardere-de-tot: șapte tauri și șapte berbeci fără cusur în fiecare zi, cele șapte zile; și în fiecare zi un țap ca jertfă pentru păcat. 24Ca dar de mâncare să dea o măsură de grâne la fiecare taur și la fiecare berbec, cu cam un galon de untdelemn la fiecare măsură. 25În luna a șaptea, în ziua a cincisprezecea a lunii, la sărbătoare, să facă la fel timp de șapte zile — aceleași jertfe pentru păcat, arderi-de-tot, daruri de mâncare și untdelemn.»”