Ezechiel 47

47 ¹Apoi m-a adus înapoi la intrarea Templului și iată că ieșea apă de sub prag, spre răsărit, căci fața Templului era spre răsărit. Apa cobora din partea de miazăzi a Templului, la miazăzi de altar. ²M-a scos pe poarta de miazănoapte și m-a dus pe dinafară până la poarta de afară care dă spre răsărit; și iată că apa mustea din partea de miazăzi.

³Pe când omul mergea spre răsărit cu o funie de măsurat în mână, a măsurat aproape o mie cinci sute de picioare și m-a trecut prin apă, care-mi venea până la glezne. ⁴A mai măsurat o mie cinci sute de picioare și m-a trecut prin apă, care-mi venea până la genunchi. A mai măsurat o mie cinci sute de picioare și m-a trecut prin apă, care-mi venea până la brâu. ⁵A mai măsurat o mie cinci sute de picioare și era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apele crescuseră și erau ape în care trebuia să înoți, un râu care nu se putea trece.

⁶El mi-a zis: „Fiul omului, ai văzut aceasta?” Apoi m-a dus înapoi pe malul râului.

⁷Când m-am întors, iată că pe amândouă malurile râului erau foarte mulți copaci. ⁸El mi-a zis: „Apa aceasta curge spre ținutul de răsărit, coboară în Araba și se varsă în mare, în marea apelor stătute, iar apa se face dulce. ⁹Oriunde va curge râul, orice vietate care mișună va trăi, și vor fi foarte mulți pești; căci apa aceasta ajunge acolo, apele mării se fac dulci, și toate trăiesc oriunde ajunge râul. ¹⁰Pescarii vor sta pe malul lui; de la En-Ghedi până la En-Eglaim va fi un loc de întins năvoadele. Peștii lui vor fi de multe feluri, ca peștii Mării Mediterane. Nespus de mulți. ¹¹Dar mlaștinile și bălțile lui nu se vor face dulci; sunt lăsate pentru sare. ¹²Pe amândouă malurile vor crește tot felul de pomi roditori. Frunzele lor nu se vor veșteji și rodul lor nu se va isprăvi; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apa lor curge din Sfântul Lăcaș. Rodul lor va fi de mâncare, iar frunzele lor, de vindecare.” ^a a v12 Râul din Sfântul Lăcaș al Tatălui nostru, mărginit de pomi ale căror frunze aduc vindecare, curge din nou în vedenia lui Ioan — râul vieții care iese din scaunul de domnie, cu pomul ale cărui frunze sunt pentru vindecarea neamurilor (Apocalipsa 22:1-2).

Tatăl împarte țara

¹³Așa vorbește Stăpânul Tată: „Acestea sunt hotarele după care veți împărți țara ca moștenire între cele douăsprezece seminții ale lui Israel: Iosif va primi două părți. ¹⁴O veți împărți în mod egal; am jurat că o voi da părinților voștri, iar țara aceasta vă va cădea vouă ca moștenire.

¹⁵Iată hotarul țării: înspre miazănoapte, de la Marea Mediterană, prin Hetlon spre Lebo-Hamat, Țedad,

¹⁶Berota, Sibraim (între hotarul Damascului și hotarul Hamatului) și Hațer-Haticon, care este la hotarul Hauranului. ¹⁷Astfel hotarul va merge de la mare până la Hațar-Enan, la hotarul Damascului, cu hotarul Hamatului spre miazănoapte. Aceasta este latura de miazănoapte.

¹⁸Latura de răsărit merge între Hauran și Damasc, de-a lungul Iordanului, între Galaad și țara lui Israel, până la marea de răsărit, până la Tamar. Aceasta este latura de răsărit.

¹⁹Latura de miazăzi merge de la Tamar până la apele Meriba-Cades, apoi de-a lungul Pârâului Egiptului până la Marea Mediterană. Aceasta este latura de miazăzi, spre Neghev.

²⁰Pe latura de apus, Marea Mediterană va fi hotarul până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta este latura de apus.

²¹Să împărțiți țara aceasta între voi, după semințiile lui Israel. ²²S-o împărțiți ca moștenire pentru voi și pentru străinii care locuiesc printre voi și care au avut copii în mijlocul vostru. Să-i socotiți ca pe niște băștinași între fiii lui Israel; împreună cu voi vor primi o moștenire între semințiile lui Israel.” ²³În oricare seminție locuiește străinul, acolo să-i dați moștenirea lui, zice Stăpânul Tată.