Efeseni 4

4 ¹Așadar, eu, întemnițat în Domnul, vă îndemn: umblați vrednici de chemarea cu care ați fost chemați, ²cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste, ³străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii. ⁴Este un singur trup și un singur Duh, așa cum ați fost chemați la o singură nădejde care vine odată cu chemarea voastră. ⁵Un singur Domn, o singură credință, un singur botez, ⁶un singur Tată al tuturor, care este peste toți și prin toți și în toți.

⁷Dar fiecăruia dintre noi i s-a dat har după măsura darului lui Hristos. ⁸De aceea se spune: „Suindu-se în înălțime, a luat captivi în robie și a dat daruri oamenilor.” ^a a v8 Pavel citează Psalmul 68:18, un psalm de biruință care celebrează un împărat cuceritor. El îl aplică la înălțarea lui Hristos după moartea și învierea lui.

⁹Acum, „s-a suit” — ce înseamnă aceasta decât că s-a și coborât în părțile de jos, pe pământ? ¹⁰Cel ce s-a coborât este același care s-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.

¹¹Și el i-a dat pe apostoli, pe profeți, pe evangheliști, pe păstori și pe învățători, ¹²pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, ¹³până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului Tatălui nostru, la starea de om matur, la măsura deplină a staturii și plinătății lui Hristos. ¹⁴Astfel, nu mai suntem prunci, aruncați de valuri și purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor, prin șiretenia lor uneltitoare spre înșelare. ¹⁵Ci, spunând adevărul în dragoste, să creștem în toate privințele în el, care este capul, Hristos. ¹⁶Din el, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin fiecare încheietură care îl sprijină, crește potrivit cu lucrarea fiecărei părți, astfel încât trupul se zidește pe sine însuși în dragoste.

Îmbrăcați-vă cu omul cel nou

¹⁷Așadar, iată ce spun și mărturisesc în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc neamurile, în deșertăciunea gândirii lor. ¹⁸Ei au mintea întunecată, sunt înstrăinați de viața Tatălui nostru din pricina neștiinței din ei și a împietririi inimii lor. ¹⁹Pierzând orice simțire, s-au dat în voia poftelor trupești, săvârșind cu lăcomie orice necurăție. ²⁰Dar nu așa L-ați învățat voi pe Hristos, ²¹dacă, într-adevăr, ați auzit despre el și ați fost învățați în el, potrivit adevărului care este în Isus, ²²să vă dezbrăcați de omul cel vechi, legat de felul vostru de viață de odinioară și stricat de poftele înșelătoare, ²³să vă înnoiți în duhul minții voastre, ²⁴și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, creat după asemănarea Tatălui nostru, în neprihănire și sfințenie adevărată.

²⁵De aceea, lăsați-vă de minciună și fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul, căci suntem mădulare unii altora. ²⁶Mâniați-vă și nu păcătuiți; să nu apună soarele peste mânia voastră, ²⁷și nu dați prilej diavolului. ²⁸Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu trudă cu mâinile lui, făcând ce este bine, ca să aibă ce să dea celui în nevoie. ²⁹Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci doar ce este de folos pentru zidire, potrivit cu nevoia, ca să dea har celor ce ascultă. ³⁰Să nu întristați Duhul Sfânt al Tatălui nostru, care v-a pecetluit pentru ziua răscumpărării. ³¹Depărtați de la voi orice amărăciune, furie, mânie, strigăte și defăimare, împreună cu orice răutate. ³²Fiți buni unii cu alții, miloși, iertându-vă unii pe alții, așa cum și Tatăl nostru v-a iertat prin Hristos.