Încă în creștere în Tatăl
Corintenii se împart în tabere de admiratori — eu sunt al lui Pavel, eu sunt al lui Apolo — iar Pavel numește asta pruncie. Cel ce sădește și cel ce udă nu sunt nimic; Tatăl nostru face să crească. Ce zidește fiecare pe singura temelie va fi dat la iveală prin foc.
3 1Fraților și surorilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni ai Duhului, ci ca unor oameni ai firii pământești—niște prunci în Hristos. 2V-am dat lapte, nu hrană tare, fiindcă nu erați încă pregătiți. Nici acum nu sunteți încă pregătiți. 3Sunteți încă firești. De vreme ce între voi sunt invidie și ceartă, nu sunteți oare firești, trăind după măsura omenească? 4Căci atunci când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel”, iar altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu vă purtați voi ca niște simpli oameni?
5Ce este atunci Apolo? Ce este Pavel? Niște slujitori prin care ați crezut, fiecare după cum i-a dat Domnul. 6Eu am sădit, Apolo a udat, dar Tatăl nostru a făcut să crească. 7Așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu este ceva—ci numai Tatăl nostru, care face să crească. 8Cel ce sădește și cel ce udă sunt una; și fiecare își va primi răsplata după osteneala lui. 9Căci noi suntem împreună-lucrători cu Tatăl nostru; voi sunteți ogorul lui, clădirea lui.
10După harul pe care mi l-a dat Tatăl nostru, am pus o temelie ca un meșter zidar înțelept, iar altul zidește deasupra. Dar fiecare să ia seama cum zidește deasupra. 11Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă și care este Isus Hristos. 12Iar dacă zidește cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân sau paie, 13lucrarea fiecăruia va ieși la lumină, căci Ziua o va descoperi, fiindcă focul o dă pe față, și tot acel foc va încerca ce fel de lucrare este a fiecăruia. 14Dacă lucrarea pe care a zidit-o cineva va rămâne, el își va primi răsplata. 15Dacă lucrarea cuiva va arde, el va suferi o pierdere—dar el însuși va fi mântuit, însă ca prin foc.
16Nu știți că voi sunteți templul Tatălui nostru și că Duhul Tatălui nostru locuiește în voi? 17Dacă distruge cineva templul Tatălui nostru, Tatăl nostru îl va distruge pe el. Căci templul Tatălui nostru este sfânt, și acest templu sunteți voi.
18Nimeni să nu se înșele pe sine. Dacă cineva dintre voi se crede înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să ajungă înțelept. 19Căci înțelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea Tatălui nostru. Fiindcă Scriptura zice: „El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor”, 20și iarăși: „Tatăl nostru cunoaște gândurile celor înțelepți, că sunt deșarte”. 21Așa că nimeni să nu se laude cu oameni. Căci toate sunt ale voastre: 22fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele de acum, fie cele viitoare—toate sunt ale voastre, 23iar voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos este al Tatălui nostru.
