1 Corinteni 4

4 ¹Să ne socotiți slujitori ai lui Hristos și ispravnici ai tainelor Tatălui nostru. ²De altfel, de la ispravnici se cere să fie găsiți credincioși. ³Dar mie prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de vreo instanță omenească. Ba nici eu însumi nu mă judec. ⁴Nu știu nimic împotriva mea, dar nu prin aceasta sunt îndreptățit. Cel care mă judecă este Domnul nostru Isus. ⁵De aceea nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul nostru Isus. El va scoate la lumină cele ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Tatăl nostru.

⁶Fraților și surorilor, pentru binele vostru am aplicat acestea la mine și la Apolo, ca să învățați din noi să nu treceți peste ce este scris și să nu vă îngâmfați, ținând partea unuia împotriva altuia. ⁷Căci cine te face deosebit? Ce ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?

⁸Deja aveți tot ce doriți! V-ați și îmbogățit! Ați început să domniți fără noi—și măcar de ați domni cu adevărat, ca să domnim și noi împreună cu voi! ⁹Căci mi se pare că Tatăl nostru ne-a pus pe noi, apostolii, cei din urmă, ca pe niște osândiți la moarte, fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. ¹⁰Noi suntem nebuni pentru Hristos, iar voi înțelepți în Hristos. Noi slabi, voi tari. Voi în cinste, noi disprețuiți. ¹¹Până în ceasul de acum suntem flămânzi și însetați, îmbrăcați în zdrențe, loviți și fără adăpost. ¹²Muncim din greu cu mâinile noastre. Când suntem ocărâți, binecuvântăm; când suntem prigoniți, răbdăm. ¹³Când suntem bârfiți, răspundem cu blândețe. Am ajuns ca gunoiul lumii, lepădătura tuturor, până în ziua de azi.

¹⁴Nu vă scriu acestea ca să vă fac de rușine, ci ca să vă mustru, ca pe niște copii preaiubiți ai mei. ¹⁵Căci chiar dacă ați avea nenumărați îndrumători în Hristos, totuși nu aveți mulți tați—fiindcă eu v-am născut în Hristos Isus prin Evanghelie. ^a a v15 Pavel nu ia locul Tatălui nostru; el slujește ca instrument omenesc prin care Tatăl nostru își naște copiii în familie. Evanghelia însăși este cea care dă naștere. ¹⁶De aceea vă îndemn să-mi urmați pilda. ¹⁷De aceea vi l-am trimis pe Timotei, copilul meu drag și credincios în Domnul—el vă va aduce aminte de căile mele în Hristos Isus, așa cum învăț pretutindeni, în fiecare biserică. ¹⁸Unii s-au îngâmfat, ca și cum n-aș mai veni la voi. ¹⁹Dar voi veni curând la voi, dacă va vrea Domnul nostru Isus, și voi cunoaște nu vorba acestor îngâmfați, ci puterea lor. ²⁰Căci Împărăția Tatălui nostru nu stă în vorbe, ci în putere. ²¹Ce vreți? Să vin la voi cu nuiaua, sau cu dragoste și cu un duh de blândețe?