Tatăl Își înnoiește poporul la Ghilgal
Înainte de orice luptă, un popas. O generație nouă este tăiată împrejur și lăsată în tabără să se vindece, se ține Paștele, iar mana încetează în ziua în care mănâncă din roadele țării. Apoi un om cu sabia scoasă îi spune lui Iosua că este căpetenia oștirii Tatălui nostru.
5 1Când toți împărații amoriților de la apus de Iordan și toți împărații canaaniților de lângă mare au auzit că Tatăl nostru secase apele Iordanului dinaintea lui Israel până au trecut ei, li s-a topit inima și n-a mai rămas suflare în ei din pricina lui Israel.
2În vremea aceea, Tatăl nostru i-a zis lui Iosua: „Fă-ți niște cuțite de cremene și taie iarăși împrejur pe israeliți, a doua oară.”
3Așa că Iosua și-a făcut cuțite de cremene și i-a tăiat împrejur pe fiii lui Israel la Ghibeat-Haaralot, Dealul Prepuțurilor. 4Iată de ce i-a tăiat Iosua împrejur: tot poporul care ieșise din Egipt—bărbații, toți oamenii de război—muriseră în pustie, pe drum, după ce ieșiseră din Egipt. 5Tot poporul care ieșise fusese tăiat împrejur, dar cei născuți în pustie, pe drum, la ieșirea din Egipt, nu fuseseră tăiați împrejur. 6Fiii lui Israel au umblat patruzeci de ani prin pustie, până ce a pierit tot neamul—oamenii de război care ieșiseră din Egipt—fiindcă nu ascultaseră de glasul Tatălui nostru. Lor Tatăl nostru le jurase că nu-i va lăsa să vadă țara pe care jurase părinților lor să ne-o dea, o țară în care curge lapte și miere. 7În locul lor i-a ridicat pe copiii lor, și pe aceștia i-a tăiat Iosua împrejur, căci erau netăiați împrejur, fiindcă nu fuseseră tăiați împrejur pe drum. 8După ce s-a isprăvit de tăiat împrejur tot neamul, au rămas în tabără până s-au vindecat.
9Atunci Tatăl nostru i-a zis lui Iosua: „Astăzi am rostogolit de pe voi ocara Egiptului.” De aceea locul acela se numește Ghilgal până în ziua de azi.
10Israeliții, tăbărâți la Ghilgal, au ținut Paștele în a paisprezecea zi a lunii, seara, în câmpiile Ierihonului. 11A doua zi după Paște, chiar în ziua aceea, au mâncat din roadele țării: pâine nedospită și grâu prăjit. 12Mana a încetat a doua zi, după ce au mâncat din roadele țării. Israeliții n-au mai avut mană; în anul acela au mâncat din recolta Canaanului.
Căpetenia oștirii Tatălui nostru
13Pe când era lângă Ierihon, Iosua a ridicat ochii și s-a uitat, și iată că un om stătea înaintea lui, cu sabia scoasă în mână. Iosua s-a apropiat și l-a întrebat: „Ești de partea noastră sau a vrăjmașilor noștri?”
14„Nu”, i-a răspuns el, „ci am venit acum drept căpetenie a oștirii Tatălui nostru.” Iosua a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și a zis: „Ce spune domnul meu robului său?”
15Căpetenia oștirii Tatălui nostru i-a zis lui Iosua: „Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” Și Iosua a făcut așa.