Iosua 4

4 ¹După ce tot poporul a terminat de trecut Iordanul, Tatăl nostru i-a zis lui Iosua:

²„Ia doisprezece bărbați din popor, câte un bărbat din fiecare seminție. ³Poruncește-le: «Luați de aici, din mijlocul Iordanului, din locul unde au stat neclintite picioarele preoților, douăsprezece pietre; duceți-le cu voi și așezați-le în tabăra unde veți înnopta la noapte.»”

⁴Atunci Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbați pe care îi rânduise dintre fiii lui Israel, câte unul de fiecare seminție. ⁵Le-a zis: „Treceți înaintea chivotului Tatălui vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare dintre voi să ia o piatră pe umăr — câte una pentru fiecare seminție a fiilor lui Israel, ⁶ca acesta să fie un semn în mijlocul vostru. Când copiii voștri vă vor întreba într-o zi: «Ce înseamnă pentru voi aceste pietre?», ⁷să le spuneți că apele Iordanului au fost oprite înaintea chivotului legământului Tatălui nostru. Când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului au fost oprite. Iar aceste pietre vor fi o aducere-aminte pentru poporul lui Israel în veci.”

⁸Fiii lui Israel au făcut așa cum le poruncise Iosua: au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, câte una de fiecare seminție a lui Israel, așa cum îi spusese Tatăl nostru lui Iosua, le-au dus în tabăra lor și le-au așezat acolo. ⁹Iosua a așezat și douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde stătuseră picioarele preoților care duceau chivotul legământului; și ele au rămas acolo până în ziua de azi. ¹⁰Preoții care duceau chivotul au stat în mijlocul Iordanului până s-a împlinit tot ce poruncise Tatăl nostru lui Iosua să spună poporului — întocmai cum îi poruncise Moise lui Iosua. Iar poporul a trecut în grabă. ¹¹După ce tot poporul a terminat de trecut, chivotul Tatălui nostru și preoții au trecut înaintea poporului. ¹²Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au trecut înarmați înaintea poporului lui Israel, așa cum le spusese Moise. ¹³Aproape patruzeci de mii de oameni înarmați pentru luptă au trecut înaintea Tatălui nostru spre război, în câmpiile Ierihonului. ¹⁴În ziua aceea, Tatăl nostru l-a înălțat pe Iosua înaintea ochilor întregului Israel; și s-au temut de el cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieții lui.

¹⁵Apoi Tatăl nostru i-a zis lui Iosua:

¹⁶„Poruncește preoților care duc chivotul mărturiei să iasă din Iordan.”

¹⁷Atunci Iosua le-a poruncit preoților: „Ieșiți din Iordan.” ¹⁸Când preoții care duceau chivotul legământului Tatălui nostru au ieșit din mijlocul Iordanului și tălpile picioarelor lor au atins uscatul, apele Iordanului s-au întors la locul lor și s-au revărsat peste toate malurile sale ca mai înainte.

¹⁹Poporul a ieșit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi și și-a așezat tabăra la Ghilgal, la marginea de răsărit a Ierihonului. ²⁰Iar cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordan, Iosua le-a așezat la Ghilgal. ²¹Și le-a zis fiilor lui Israel: „Când, în zilele ce vor veni, copiii voștri îi vor întreba pe părinții lor: «Ce înseamnă aceste pietre?», ²²să le spuneți copiilor voștri: «Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat.» ²³Căci Tatăl vostru a secat apele Iordanului dinaintea voastră până ați trecut, așa cum Tatăl vostru a secat Marea Roșie dinaintea noastră până am trecut, ²⁴ca toate popoarele pământului să știe că mâna Tatălui nostru este puternică, și ca voi să vă temeți de Tatăl vostru în toate zilele.”