Ieremia 9

9 ¹O, de ar fi capul meu un izvor de apă și ochii mei un izvor de lacrimi, ca să plâng zi și noapte pentru cei uciși ai fiicei poporului meu! ²O, de aș avea în pustie un popas de călător, ca să-mi pot lăsa poporul și să plec departe de el! Căci toți sunt niște preacurvari, o ceată de trădători.

³Își încordează limba ca pe un arc; minciuna, nu credincioșia, s-a întărit în țară. Merg din rău în rău și nu mă cunosc, zice Tatăl nostru.

⁴Fiecare să se păzească de aproapele său și să nu se încreadă în niciun frate; căci orice frate este un înșelător și orice aproape umblă clevetind.

⁵Fiecare îl înșală pe aproapele său și nimeni nu spune adevărul; și-au deprins limba să rostească minciuni și se istovesc făcând răul. ⁶Locuiești în mijlocul înșelăciunii; din pricina înșelăciunii lor refuză să mă cunoască, zice Tatăl nostru.

⁷De aceea, așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Iată, îi voi topi și îi voi încerca, căci cum altfel aș putea lucra, din pricina fiicei poporului meu? ⁸Limba lor este o săgeată ucigătoare; ea rostește înșelăciune. Cu gura, fiecare vorbește de pace aproapelui său, dar în inima lui îi întinde o cursă. ⁹Să nu-i pedepsesc pentru aceste lucruri? zice Tatăl nostru. Să nu-mi fac dreptate împotriva unui neam ca acesta? ¹⁰„Voi plânge și mă voi tângui pentru munți și voi înălța un bocet pentru pășunile pustiei, căci sunt pustiite, așa că nimeni nu mai trece prin ele, și nu se mai aude mugetul vitelor. De la păsările cerului până la fiare, toate au fugit și s-au dus. ¹¹Voi preface Ierusalimul într-un morman de ruine, o vizuină de șacali; și voi preface cetățile lui Iuda într-o pustietate, fără locuitori.”

¹²Cine este atât de înțelept încât să priceapă aceasta? Cui i-a vorbit gura Tatălui nostru, ca să lămurească de ce este pustiită țara, pârjolită ca o pustie, fără ca nimeni să treacă prin ea?

¹³Și Tatăl nostru zice: Pentru că au părăsit învățătura mea, pe care le-am dat-o, și n-au ascultat glasul meu, nici n-au umblat după el, ¹⁴ci au urmat cu încăpățânare pornirile inimii lor și au mers după baali, așa cum i-au învățat părinții lor. ¹⁵De aceea, așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl nostru al lui Israel: Iată, voi hrăni poporul acesta cu hrană amară și le voi da să bea apă otrăvită. ¹⁶Îi voi risipi printre neamuri pe care nici ei, nici părinții lor nu le-au cunoscut și voi trimite sabia după ei până îi voi nimici.

¹⁷Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Luați seama! Chemați femeile pricepute la bocet, să vină; trimiteți după cele iscusite în tânguire. ¹⁸Să se grăbească și să înalțe un bocet pentru noi, ca să ne curgă ochii de lacrimi și pleoapele să ne șiroiască de apă.

¹⁹Căci un sunet de bocet se aude din Sion: Cât suntem de pustiiți! Suntem rușinați cu totul, căci am părăsit țara, căci ne-au surpat locuințele. ²⁰Acum ascultați cuvântul Tatălui nostru, femeilor; să primească urechile voastre cuvântul gurii lui. Învățați-vă fiicele să bocească și fiecare pe aproapele ei să se tânguie. ²¹Căci moartea s-a suit prin ferestrele noastre, a intrat în palatele noastre, nimicind copiii de pe ulițe și pe tineri din piețe.

²²Spune: Așa zice Tatăl nostru: Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe câmp, ca snopii de grâu lăsați în urma secerătorului, fără ca nimeni să-i strângă.

²³Așa vorbește Tatăl nostru: Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel puternic să nu se laude cu puterea lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui; ²⁴ci cel ce se laudă să se laude cu aceasta: că mă înțelege și mă cunoaște—că eu sunt Tatăl tău, care lucrez cu dragoste statornică, dreptate și neprihănire pe pământ; căci în acestea îmi găsesc plăcerea, zice Tatăl nostru.

²⁵Iată, vin zile, zice Tatăl nostru, când voi pedepsi pe toți cei tăiați împrejur numai în trup. ²⁶Egiptul, Iuda, Edomul, fiii lui Amon, Moabul și pe toți cei ce își rad părul de la tâmple și locuiesc în pustie. Căci toate aceste neamuri sunt netăiate împrejur, și toată casa lui Israel are inima împietrită.