Isaia 24

24 ¹Iată, Tatăl nostru pustiește pământul și-l lasă gol; îi răstoarnă fața și îi împrăștie locuitorii. ²Se va întâmpla la fel cu poporul ca și cu preotul, cu robul ca și cu stăpânul său, cu slujnica ca și cu stăpâna ei, cu cumpărătorul ca și cu vânzătorul, cu cel ce dă cu împrumut ca și cu cel ce ia cu împrumut, cu creditorul ca și cu datornicul. ³Pământul va fi pustiit cu totul și prădat cu totul, căci Tatăl nostru a rostit cuvântul acesta.

⁴Pământul jelește și se veștejește; lumea lâncezește și se veștejește; cei înălțați ai pământului lâncezesc. ⁵Pământul este pângărit sub locuitorii săi, căci n-au ascultat de învățături, au încălcat orânduirea și au rupt legământul cel veșnic. ⁶De aceea un blestem mistuie pământul, iar cei ce locuiesc în el își poartă vina; de aceea locuitorii pământului sunt mistuiți și puțini oameni mai rămân. ⁷Mustul jelește, vița slăbește; toți cei ce se veseleau oftează. ⁸Veselia tamburinelor a încetat, zarva celor ce petreceau s-a oprit, bucuria harpei a încetat. ⁹Nu mai beau vin în cântări; băutura tare s-a făcut amară pentru cei ce o beau. ¹⁰Cetatea haosului este sfărâmată; orice casă este zăvorâtă, fără cale de intrare. ¹¹Pe străzi se aude strigăt după vin; toată bucuria s-a întunecat, veselia pământului este alungată. ¹²Numai pustiire a rămas în cetate; poarta este sfărâmată în bucăți. ¹³Căci așa va fi pe tot pământul, în mijlocul popoarelor: ca un măslin scuturat de tot, ca strugurii rămași după ce s-a sfârșit culesul. ^a a v13 Măslinii erau culeși prin scuturarea ramurilor — doar câteva măsline răzlețe rămâneau mereu în urmă, înfățișând rămășița măruntă care supraviețuiește.

¹⁴Ei își înalță glasurile, cântă de bucurie; pentru măreția Tatălui nostru strigă tare dinspre apus. ¹⁵De aceea în răsărit dați slavă Tatălui nostru; pe țărmurile mării, slăviți numele Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel. ¹⁶De la marginile pământului auzim cântări: „Slavă Celui Neprihănit!” Dar eu am zis: „Mă prăpădesc, mă prăpădesc — vai de mine! Cei vicleni trădează; cu viclenie trădează cei vicleni.”

¹⁷Groaza și groapa și lațul sunt asupra ta, tu care locuiești pe pământ! ¹⁸Cine va fugi la vuietul groazei va cădea în groapă, și cine se va urca afară din groapă va fi prins în laț. Căci ferestrele cerului s-au deschis și temeliile pământului se cutremură. ¹⁹Pământul se sfărâmă cu totul, pământul se rupe în bucăți, pământul se zguduie cumplit. ²⁰Pământul se clatină ca un om beat, se leagănă ca o colibă; răzvrătirea lui apasă greu asupra lui și cade și nu se va mai ridica.

²¹În ziua aceea Tatăl nostru va pedepsi oștirea înălțimilor în înălțimi și pe împărații pământului pe pământ. ²²Vor fi adunați grămadă ca niște prizonieri într-o groapă; vor fi închiși într-o temniță și, după multe zile, vor fi pedepsiți. ²³Atunci luna se va rușina și soarele va fi dat de rușine, căci Tatăl oștirilor cerești domnește pe muntele Sion și în Ierusalim, iar înaintea bătrânilor săi strălucește slava lui.