Osea 4

4 ¹Ascultați cuvântul Tatălui nostru, copii ai lui Israel, căci El are o pricină împotriva locuitorilor țării: nu este credincioșie, nici dragoste de legământ și nici cunoaștere a Lui în țară. ^a a v1 Tatăl nostru aduce o pricină de legământ împotriva poporului Său — nu ca un judecător îndepărtat, ci ca un Tată rănit care numește credincioșia, dragostea și cunoașterea Lui pe care le-au pierdut. ²Nu este decât jurăminte și minciună, ucidere și furt și adulter; ei trec peste orice stavilă, și vărsare de sânge urmează după vărsare de sânge. ³De aceea țara jelește, și toți cei ce locuiesc în ea tânjesc, împreună cu fiarele câmpului și păsările cerului; chiar și peștii mării sunt luați.

⁴Totuși, nimeni să nu acuze, nimeni să nu învinuiască, căci poporul tău este ca cei ce se ceartă cu preotul. ^b b v4 A te certa cu preotul însemna să-l respingi pe cel rânduit să reprezinte poporul înaintea lui Dumnezeu — culmea sfidării. ⁵Te poticnești ziua, și profetul se poticnește cu tine noaptea; și o voi nimici pe mama ta. ⁶Poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoaștere. Fiindcă ai respins cunoașterea, te resping și Eu ca preot al Meu; fiindcă ai uitat legea Tatălui tău, îi voi uita și Eu pe copiii tăi. ⁷Cu cât s-au înmulțit, cu atât mai mult au păcătuit împotriva Mea; le voi preface slava în rușine.

⁸Ei se hrănesc din păcatul poporului Meu și își pun inima în nelegiuirea lor. ⁹Așa va fi: cum e poporul, așa e preotul. Îi voi pedepsi pentru căile lor și le voi răsplăti faptele. ¹⁰Vor mânca, dar nu se vor sătura; se vor da desfrânării, dar nu se vor înmulți, pentru că L-au părăsit pe Tatăl nostru și au părăsit căile Lui. ¹¹Desfrânarea, vinul și mustul iau mintea.

¹²Poporul Meu își cere sfat de la un lemn, și toiagul lor le dă răspunsuri; căci un duh de desfrânare i-a rătăcit, și s-au desfrânat, părăsindu-L pe Tatăl lor. ¹³Ei aduc jertfe pe vârfurile munților și ard tămâie pe dealuri, sub stejar, plop și terebint, pentru că umbra lor este plăcută. De aceea fiicele voastre se desfrânează și miresele voastre fac adulter. ¹⁴Nu le voi pedepsi pe fiicele voastre când se desfrânează, nici pe miresele voastre când fac adulter; căci bărbații înșiși se duc deoparte cu desfrânatele și aduc jertfe cu desfrânatele de la templu — un popor fără pricepere merge spre pieire.

¹⁵Chiar dacă tu, Israele, te desfrânezi, Iuda să nu se facă vinovat. Nu vă duceți la Ghilgal; nu vă suiți la Bet-Aven; și nu jurați: „Viu este Tatăl nostru!” ^c c v15 Bet-Aven („casa răutății”) este porecla batjocoritoare dată de Osea Betelului, principalul sanctuar al regatului de nord. ¹⁶Israel este încăpățânat, ca o juncană încăpățânată. Poate acum Tatăl nostru să-i pască precum un miel pe o pășune deschisă? ¹⁷Efraim s-a lipit de idoli; lasă-l în pace. ¹⁸Când li s-a dus băutura, se dau desfrânării; cârmuitorii lor iubesc nespus de mult rușinea. ¹⁹Un vânt i-a învăluit în aripile lui, și se vor rușina din pricina altarelor lor.