Ezechiel 7

7 ¹Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine, zicând:

²Iar tu, fiul omului, așa vorbește Suveranul Tată către țara lui Israel: Un sfârșit! Sfârșitul vine peste cele patru colțuri ale țării. ³Acum sfârșitul este peste tine și voi trimite mânia mea împotriva ta. Te voi judeca după căile tale și voi aduce peste tine toate urâciunile tale. ⁴Ochiul meu nu te va cruța, nici nu voi avea milă; îți voi răsplăti pentru căile tale, iar urâciunile tale vor fi în mijlocul tău. Atunci vei ști că Eu sunt Tatăl tău. ⁵Așa vorbește Suveranul Tată: O nenorocire! O nenorocire cum nu a mai fost — iată, vine! ⁶A venit un sfârșit! A venit sfârșitul! S-a trezit împotriva ta — iată, vine! ⁷Osânda a venit peste tine, cel ce locuiești în țară. A sosit vremea; ziua este aproape — o zi de groază, nu de strigăte de bucurie pe munți. ^a a v7 Munții erau locuri tradiționale de sărbătoare și de petrecere în comun în Israelul antic; contrastul este că această zi aduce numai groază, nu bucurie. ⁸Acum, în curând îmi voi vărsa urgia asupra ta și îmi voi dezlănțui mânia împotriva ta. Te voi judeca după căile tale și voi aduce peste tine toate urâciunile tale. ⁹Ochiul meu nu va cruța, nici nu voi avea milă; îți voi răsplăti după căile tale, iar urâciunile tale vor fi în mijlocul tău. Atunci vei ști că Eu sunt Tatăl tău, cel care lovește. ¹⁰Iată ziua! Iată, vine! Osânda a ieșit; toiagul a înflorit, trufia a înmugurit. ¹¹Silnicia s-a ridicat ca un toiag al răutății. Nu va rămâne nimic din ei — nimic din mulțimea lor, nimic din bogăția lor — și nimic de preț între ei. ¹²A sosit vremea; a venit ziua. Să nu se bucure cel ce cumpără și să nu se jelească cel ce vinde, căci urgia este peste toată mulțimea lor. ¹³Cel ce vinde nu se va mai întoarce la ceea ce a vândut, chiar dacă amândoi sunt încă în viață. Căci vedenia împotriva întregii lor mulțimi nu va fi retrasă și, din pricina păcatului său, nimeni nu-și poate păstra viața.

¹⁴Au sunat din trâmbiță și au pregătit totul, dar nimeni nu merge la luptă, căci urgia mea este peste toată mulțimea lor. ¹⁵Sabia este afară; ciuma și foametea sunt înăuntru. Cine este pe câmp va muri de sabie, iar pe cine este în cetate — foametea și ciuma îl vor mistui. ¹⁶Cei care scapă dintre ei vor fugi la munți ca porumbeii văilor, gemând cu toții, fiecare pentru păcatul său. ¹⁷Toate mâinile vor slăbi și toți genunchii se vor face apă. ¹⁸Se vor îmbrăca în haine de jale și groaza îi va cuprinde; rușinea va fi pe toate fețele și toate capetele vor fi rase. ¹⁹Își vor arunca argintul pe străzi, iar aurul lor va fi socotit ca o necurăție. Argintul lor și aurul lor nu-i vor putea scăpa în ziua urgiei mele. Nu le vor potoli foamea, nici nu le vor umple pântecele, căci au fost piatra de poticnire care i-a dus în păcat. ²⁰S-au mândrit cu frumusețea podoabelor lor și le-au folosit ca să-și facă chipurile urâte și idolii scârboși. De aceea am făcut din aceste lucruri o necurăție pentru ei. ²¹Le voi da ca pradă străinilor și ca jaf celor răi ai pământului, iar ei o vor pângări. ²²Îmi voi întoarce fața de la ei și îmi vor pângări locul cel scump; tâlharii vor intra în el și îl vor pângări. ²³Făurește lanțul! Căci țara este plină de crime sângeroase, iar cetatea este plină de silnicie. ²⁴Voi aduce neamurile cele mai rele ca să le ia în stăpânire casele. Voi pune capăt mândriei celor puternici, iar locașurile lor sfinte vor fi pângărite. ²⁵Când va veni spaima, vor căuta pacea, dar nu va fi. ²⁶Va veni nenorocire peste nenorocire și zvon peste zvon. Vor căuta o vedenie de la proroc, dar învățătura va pieri de la preot, iar sfatul de la bătrâni. ²⁷Împăratul va jeli, domnitorul se va îmbrăca în deznădejde, iar mâinile poporului țării vor tremura. Mă voi purta cu ei după purtarea lor, iar după rânduielile lor îi voi judeca. Atunci vor ști că Eu sunt Tatăl lor.