Ezechiel 3

3 ¹Mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce găsești. Mănâncă sulul acesta, apoi du-te și vorbește casei lui Israel.”

²Atunci mi-am deschis gura, iar el mi-a dat să mănânc sulul acesta.

³Mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți stomacul și umple-ți pântecele cu sulul acesta pe care ți-l dau.” L-am mâncat, și în gura mea a fost dulce ca mierea.

⁴Apoi mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel și spune-le cuvintele mele.

⁵„Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire neînțeleasă și o limbă grea, ci la casa lui Israel, ⁶nu la multe popoare cu o vorbire neînțeleasă și o limbă grea, ale căror cuvinte nu le poți înțelege. Cu siguranță, dacă te-aș fi trimis la ele, te-ar asculta. ⁷Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vor să mă asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea tare și inima împietrită. ⁸Iată, ți-am făcut fața la fel de tare ca fețele lor și fruntea la fel de tare ca frunțile lor. ⁹Ți-am făcut fruntea ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei și nu te înspăimânta de privirile lor, căci sunt o casă răzvrătită.”

¹⁰Mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta toate cuvintele mele pe care ți le spun și ascultă-le cu urechile tale. ¹¹Du-te la cei din exil, la poporul tău, și vorbește-le. Spune-le: «Așa vorbește Tatăl Suveran», fie că ascultă, fie că refuză să asculte.”

¹²Apoi Duhul Tatălui nostru m-a ridicat, și în urma mea am auzit un vuiet mare: „Binecuvântată fie slava Tatălui nostru din locașul său!” ¹³vuietul aripilor făpturilor vii care se atingeau una de alta și vuietul roților de lângă ele, un vuiet puternic. ¹⁴Duhul m-a ridicat și m-a luat, și am plecat amărât, cu duhul înfierbântat în mine, iar mâna Tatălui nostru era tare peste mine. ¹⁵Am ajuns la cei din exil, la Tel-Abib, lângă canalul Chebar, și am stat acolo printre ei, înmărmurit, șapte zile.

Tatăl rânduiește un străjer

¹⁶La sfârșitul celor șapte zile, cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

¹⁷„Fiul omului, te-am pus străjer pentru casa lui Israel. Când auzi un cuvânt din gura mea, avertizează-i din partea mea. ¹⁸Dacă îi spun celui rău: «Vei muri negreșit», și tu nu-l avertizezi și nu vorbești ca să-l previi pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să-și scape viața, omul acela rău va muri pentru păcatul lui, dar pe tine te voi trage la răspundere pentru sângele lui.

¹⁹„Dar dacă tu îl avertizezi pe cel rău și el nu se întoarce de la răutatea lui sau de la calea lui cea rea, el va muri pentru păcatul lui, dar tu îți vei fi scăpat viața.

²⁰„De asemenea, când un om neprihănit se întoarce de la neprihănirea lui și face răul, și pun o piatră de poticnire înaintea lui, el va muri. Fiindcă nu l-ai avertizat, va muri pentru păcatul lui, iar faptele lui neprihănite vor fi uitate, și pe tine te voi trage la răspundere pentru sângele lui. ²¹Dar dacă îl avertizezi pe cel neprihănit să nu păcătuiască, și el nu păcătuiește, va trăi pentru că a luat seama la avertisment, iar tu îți vei fi scăpat viața.”

²²Mâna Tatălui nostru a fost acolo peste mine, și mi-a zis: „Scoală-te, ieși în vale, și acolo voi vorbi cu tine.”

²³M-am sculat și am ieșit în vale, și acolo stătea slava Tatălui nostru, ca slava pe care o văzusem lângă canalul Chebar, și am căzut cu fața la pământ.

²⁴Duhul a intrat în mine, m-a pus pe picioare, a vorbit cu mine și a zis: „Du-te și închide-te în casa ta. ²⁵Iar pe tine, fiul omului, iată, vor pune funii și te vor lega cu ele, ca să nu poți ieși printre oameni.

²⁶Îți voi lipi limba de cerul gurii; vei fi mut și nu-i vei putea mustra, căci sunt o casă răzvrătită. ²⁷Dar când voi vorbi cu tine, îți voi deschide gura, și tu le vei spune: «Așa vorbește Tatăl Suveran.» Cine vrea să asculte, să asculte; și cine vrea să refuze, să refuze — căci sunt o casă răzvrătită.”