Tatăl îl trimite pe prorocul Său
Tatăl nostru îl ridică pe Ezechiel în picioare și îl însărcinează, trimițându-l la un popor descris ca răzvrătit, cu fața îndărătnică și gata să refuze. I se spune să vorbească oricum și să nu se teamă de ei, apoi primește o carte scrisă pe ambele părți cu plângeri, gemete și vaiete.
2 1Mi-a zis: „Fiu al omului, ridică-te în picioare, și voi vorbi cu tine.” a a v1 Aici „fiu al omului” înseamnă pur și simplu „muritor” — îl arată pe Ezechiel ca pe un om slab care stă înaintea Dumnezeului celui viu și nu este titlul regal pe care Isus și-l va revendica mai târziu pentru Sine.
2Duhul Tatălui nostru a intrat în mine când a vorbit Tatăl nostru, m-a ridicat în picioare, și l-am auzit vorbindu-mi.
3Mi-a zis: „Fiu al omului, te trimit la poporul lui Israel, la niște neamuri răzvrătite care s-au răzvrătit împotriva mea. Ei și părinții lor au păcătuit împotriva mea până în ziua de astăzi. 4Au fața încăpățânată și inima împietrită. Te trimit la ei, și le vei spune: «Așa vorbește Tatăl Suveran.» 5Fie că vor asculta, fie că se vor împotrivi — căci sunt o casă răzvrătită — vor ști că un proroc a fost în mijlocul lor. 6Iar tu, fiu al omului, nu te teme de ei, nici de cuvintele lor, măcar că spini și mărăcini sunt cu tine și locuiești printre scorpioni. Nu te teme de cuvintele lor și nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt o casă răzvrătită. 7Să le spui cuvintele mele, fie că vor asculta, fie că se vor împotrivi, căci sunt niște răzvrătiți. 8Dar tu, fiu al omului, ascultă ce îți spun. Nu te răzvrăti ca acea casă răzvrătită. Deschide-ți gura și mănâncă ce-ți dau.”
9M-am uitat și iată o mână întinsă spre mine, iar în ea un sul de carte. 10A desfășurat-o înaintea mea; pe față și pe spate erau scrise plângeri, bocete și vaiete.
