Ezechiel 1

1 ¹În al treizecilea an, în luna a patra, în ziua a cincea, pe când eram printre exilați lângă râul Chebar, s-au deschis cerurile și am văzut vedenii ale Tatălui nostru. ^a a v1 Al treizecilea an era, foarte probabil, chiar vârsta lui Ezechiel — anul în care preoții intrau în mod tradițional în slujba templului.

²În ziua a cincea a lunii — era în al cincilea an al exilului regelui Ioiachin — ³cuvântul Tatălui nostru a venit de-a dreptul la Ezechiel preotul, fiul lui Buzi, în țara babilonienilor, lângă râul Chebar; acolo mâna Tatălui nostru a fost peste el.

⁴M-am uitat: un vârtej de vânt venea dinspre miazănoapte — un nor uriaș, foc care scânteia, o lumină strălucitoare de jur împrejur. În mijlocul focului, ceva ca un metal strălucitor, ⁵iar înăuntru era chipul a patru făpturi vii. Așa arătau: aveau o înfățișare omenească, ⁶dar fiecare avea patru fețe și fiecare dintre ele avea patru aripi. ⁷Picioarele le erau drepte, iar tălpile lor erau ca o copită de vițel și scânteiau ca bronzul lustruit. ⁸Sub aripi, pe cele patru laturi ale lor, aveau mâini de om; toate patru aveau fețe și aripi, ⁹iar aripile li se atingeau una de alta; fiecare mergea drept înainte, fără să se întoarcă din mers.

¹⁰Cât despre fețele lor: fiecare din cele patru avea o față de om, o față de leu în dreapta, o față de bou în stânga și fiecare o față de vultur. ¹¹Astfel erau fețele lor. Aripile li se întindeau în sus; fiecare avea două aripi care se atingeau de ale celeilalte, de o parte și de alta, și două care îi acopereau trupul. ¹²Fiecare mergea drept înainte. Oriunde voia să meargă duhul, acolo mergeau, fără să se întoarcă din mers. ¹³Făpturile vii arătau ca niște cărbuni aprinși, ca niște torțe. Focul se mișca încoace și încolo printre ele; era strălucitor, și din el ieșeau fulgere. ¹⁴Și făpturile vii alergau încoace și încolo ca niște fulgere.

¹⁵Pe când mă uitam la făpturile vii, am văzut o roată pe pământ lângă fiecare, cu cele patru fețe ale ei. ¹⁶Iată cum arătau roțile și cum erau alcătuite: scânteiau ca topazul, toate patru la fel, și fiecare părea a fi o roată în mijlocul altei roți. ¹⁷Când se mișcau, mergeau în oricare din cele patru direcții spre care priveau făpturile; roțile nu se întorceau din mersul făpturilor. ¹⁸Obezile lor erau înalte și înfricoșătoare, și toate patru obezile erau pline de ochi de jur împrejur. ¹⁹Când se mișcau făpturile vii, se mișcau și roțile de lângă ele; când se ridicau făpturile de la pământ, se ridicau și roțile. ²⁰Oriunde voia să meargă duhul, acolo mergeau, și roțile se ridicau împreună cu ele, căci duhul făpturilor vii era în roți. ²¹Când se mișcau făpturile, se mișcau și roțile; când stăteau pe loc, stăteau și roțile; când se ridicau de la pământ, se ridicau și roțile împreună cu ele, căci duhul făpturilor vii era în roți.

²²Deasupra capetelor făpturilor vii era chipul unei întinderi, care scânteia ca un cristal înfricoșător, întinsă deasupra capetelor lor. ²³Sub întindere, aripile lor se întindeau drept una spre alta; fiecare avea două care îi acopereau trupul. ²⁴Când se mișcau, auzeam vâjâitul aripilor lor — ca vuietul unor ape mari, ca glasul Celui Atotputernic, un tumult ca zgomotul unei oștiri. Când stăteau pe loc, își lăsau aripile în jos.

²⁵Un glas venea de deasupra întinderii care era peste capetele lor; când stăteau pe loc, își lăsau aripile în jos. ²⁶Deasupra întinderii care era peste capetele lor era chipul unui tron, ca înfățișarea safirului; și pe chipul tronului, sus, ședea un chip cu înfățișarea unui om. ²⁷De la ceea ce părea a fi mijlocul lui în sus, am văzut ceva ca un metal strălucitor, învăluit de foc de jur împrejur; de la ceea ce părea a fi mijlocul lui în jos, am văzut ceva ca focul, și o lumină strălucitoare îl înconjura. ²⁸Strălucirea din jurul lui era ca un curcubeu în norii de ploaie. Așa arăta chipul slavei Tatălui nostru. Când am văzut aceasta, am căzut cu fața la pământ și am auzit un glas care îmi vorbea. ^b b v28 Vedenia tronului avută de Ezechiel este slava Tatălui nostru — același tron pe care îl vede mai târziu Ioan în cer (Apocalipsa 4), înconjurat de curcubeul care amintește de îndurarea legământului său.