Deuteronomul 15

15 ¹La sfârșitul fiecăror șapte ani să faci o iertare a datoriilor. ²Iată în ce constă iertarea: fiecare creditor să ierte împrumutul făcut aproapelui său. Să nu ceară plata de la aproapele sau de la fratele său, căci Tatăl tău a vestit o iertare. ^a a v2 În fiecare al șaptelea an, datoriile dintre israeliți erau iertate — o reașezare rânduită care împiedica sărăcia să se preschimbe într-o ruină fără scăpare. ³De la străin poți cere plata, dar pe fratele tău să-l ierți de ceea ce îți datorează. ⁴Totuși, să nu fie niciun sărac în mijlocul tău, căci Tatăl tău te va binecuvânta negreșit în țara pe care Tatăl tău ți-o dă s-o stăpânești ca moștenire. ⁵Numai să asculți cu adevărat glasul Tatălui tău, păzind cu grijă toată porunca aceasta pe care ți-o dau astăzi. ⁶Căci Tatăl tău te va binecuvânta, așa cum ți-a promis. Vei împrumuta multe neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la nimeni; vei stăpâni peste multe neamuri, dar asupra ta nu va stăpâni nimeni.

⁷Dacă vreunul dintre frații tăi este sărac în vreo cetate din țara pe care Tatăl tău ți-o dă, să nu-ți împietrești inima și să nu-ți închizi mâna față de fratele tău sărac. ⁸Dimpotrivă, să-ți deschizi larg mâna față de el și să-i împrumuți cu dărnicie cât îi trebuie pentru nevoia lui. ⁹Ia seama să nu încolțească în inima ta un gând nelegiuit — „Se apropie anul al șaptelea, anul iertării” — și astfel să privești cu răutate pe fratele tău sărac și să nu-i dai nimic. El va striga împotriva ta către Tatăl tău și vei purta păcatul acesta. ¹⁰Să-i dai cu dărnicie și să nu-ți pară rău în inimă când îi dai, căci pentru aceasta Tatăl tău te va binecuvânta în toată lucrarea ta și în tot ce va face mâna ta. ¹¹Fiindcă niciodată nu vor lipsi săraci din țară, de aceea îți poruncesc: să-ți deschizi larg mâna față de fratele tău, față de cel sărac și lipsit din țara ta.

Eliberarea robilor evrei

¹²Dacă fratele tău, un evreu sau o evreică, ți se vinde și îți slujește șase ani, în anul al șaptelea să-l lași să plece liber de la tine. ¹³Iar când îl vei slobozi, să nu-l lași să plece cu mâinile goale. ¹⁴Să-l înzestrezi cu dărnicie din turma ta, din aria și din teascul tău, după cum te-a binecuvântat Tatăl tău. ¹⁵Adu-ți aminte că ai fost rob în țara Egiptului și că Tatăl tău te-a răscumpărat; de aceea îți dau astăzi porunca aceasta. ¹⁶Dar dacă îți va spune: „Nu vreau să plec de la tine”, pentru că te iubește pe tine și casa ta și îi merge bine la tine, ¹⁷atunci să iei o sulă și să-i străpungi urechea până în ușă; și el va fi robul tău pe veci. La fel să faci și cu roaba ta. ¹⁸Să nu-ți pară greu să-l slobozești, căci cei șase ani ai lui au prețuit cât îndoită plată a unui simbriaș. Și Tatăl tău te va binecuvânta în tot ce vei face.

Animalele întâi-născute puse deoparte

¹⁹Să închini Tatălui tău orice întâi-născut de parte bărbătească din cireada și din turma ta. Să nu pui la muncă întâiul-născut al cirezii tale, nici să nu tunzi întâiul-născut al turmei tale. ²⁰În fiecare an, tu și casa ta să-l mâncați înaintea Tatălui tău, în locul pe care-l va alege Tatăl tău. ²¹Dar dacă are vreun cusur, dacă este șchiop sau orb sau are vreo meteahnă gravă, să nu-l jertfești Tatălui tău. ²²Să-l mănânci în cetățile tale; cel necurat și cel curat deopotrivă, ca pe gazelă sau pe cerb. ²³Numai sângele să nu i-l mănânci, ci să-l verși pe pământ ca pe apă.