2 Cronici 36

36 ¹Poporul țării l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l-a făcut împărat la Ierusalim în locul tatălui său. ²Ioahaz avea douăzeci și trei de ani când a ajuns împărat și a domnit trei luni la Ierusalim. ³Împăratul Egiptului l-a înlăturat la Ierusalim și a impus țării o amendă de aproape 7.500 de livre de argint și 75 de livre de aur. ⁴Împăratul Egiptului l-a făcut pe Eliachim, fratele său, împărat peste Iuda și Ierusalim și i-a schimbat numele în Ioiachim; iar pe fratele acestuia, Ioahaz, Neco l-a dus în Egipt.

Ioiachim face ce este rău înaintea Tatălui

⁵Ioiachim avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim, făcând ce este rău în ochii Tatălui nostru. ⁶Nebucadnețar, împăratul Babilonului, s-a ridicat împotriva lui, l-a legat cu lanțuri de bronz ca să-l ducă la Babilon. ⁷Nebucadnețar a dus la Babilon și o parte din vasele Casei Tatălui nostru, punându-le în templul său din Babilon. ⁸Celelalte fapte ale lui Ioiachim, lucrurile scârboase pe care le-a făcut și ce s-a găsit împotriva lui sunt scrise în Cartea împăraților lui Israel și ai lui Iuda; iar în locul lui a domnit fiul său Ioiachin.

Domnia scurtă și rea a lui Ioiachin

⁹Ioiachin avea opt ani când a ajuns împărat și a domnit trei luni și zece zile la Ierusalim, făcând ce este rău în ochii Tatălui nostru. ¹⁰În primăvară, împăratul Nebucadnețar l-a adus la Babilon împreună cu vasele de preț din Casa Tatălui nostru și l-a făcut împărat peste Iuda și Ierusalim pe Zedechia, ruda lui Ioiachin.

Zedechia își împietrește inima împotriva Tatălui

¹¹Zedechia avea douăzeci și unu de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. ¹²El a făcut ce este rău în ochii Tatălui nostru și nu s-a smerit înaintea profetului Ieremia, care vorbea din gura Tatălui nostru. ¹³S-a răzvrătit și împotriva împăratului Nebucadnețar, care îl pusese să jure pe Tatăl nostru, și și-a înțepenit grumazul și și-a împietrit inima, refuzând să se întoarcă la Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel. ¹⁴Toate căpeteniile preoților și poporul s-au făcut din ce în ce mai necredincioși, urmând toate obiceiurile scârboase ale neamurilor, și au pângărit Casa pe care Tatăl nostru o sfințise la Ierusalim.

Ierusalimul cade sub judecata Tatălui

¹⁵Tatăl nostru, Dumnezeul părinților lor, le-a trimis vorbă în repetate rânduri prin solii săi, căci îi era milă de poporul său și de locuința sa. ¹⁶Dar ei își băteau joc de solii Tatălui nostru, îi disprețuiau cuvintele și râdeau de profeții săi, până când mânia Tatălui nostru s-a aprins împotriva poporului său, fără leac. ^a a v16 Mânia Tatălui nostru de aici este durerea unei iubiri respinse, nu o izbucnire de moment — judecata a căzut abia după ce a trimis sol după sol, cruțându-și poporul cât timp a mai fost vreo speranță că se vor întoarce acasă.

¹⁷Așa că a adus împotriva lor pe împăratul Caldeii, care le-a ucis cu sabia tinerii chiar în Sfântul Lăcaș și n-a cruțat nici tânăr, nici fecioară, nici bătrân, nici cărunt. Tatăl nostru i-a dat pe toți în mâna lui. ¹⁸Toate vasele Casei Tatălui nostru, mari și mici, comorile Casei Tatălui nostru și ale împăratului și ale căpeteniilor sale — pe toate le-a dus la Babilon. ¹⁹Au ars Casa Tatălui nostru, au dărâmat zidul Ierusalimului, au ars toate palatele lui și au distrus tot ce era de preț în el. ²⁰Pe cei care scăpaseră de sabie i-a dus în robie la Babilon; și i-au slujit lui și fiilor săi până când a început să domnească împărăția Persiei, ²¹ca să se împlinească cuvântul Tatălui nostru rostit prin Ieremia: până când țara s-a bucurat de sabatele ei; în toate zilele pustiirii ei s-a odihnit, până s-au împlinit șaptezeci de ani. ^b b v21 Legea cerea ca țara să se odihnească în fiecare al șaptelea an, dar Israel neglijase multă vreme acest lucru; anii robiei au întregit numărul deplin.

Tatăl trezește inima lui Cirus

²²În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul Persiei, ca să se împlinească cuvântul Tatălui nostru rostit prin Ieremia, Tatăl nostru a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, ca să vestească prin toată împărăția sa, și în scris, astfel: ²³Așa vorbește Cirus, împăratul Persiei: „Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărățiile pământului și m-a însărcinat să-i zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Oricine dintre voi este din poporul său — Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el — să se suie!”