Apocalipsa 14

14 ¹L-am văzut pe Miel, pe Isus, stând pe muntele Sion, împreună cu cei 144.000 care aveau numele Lui și numele Tatălui Său scrise pe frunte. ²Am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape și ca bubuitul unui tunet puternic; și glasul pe care l-am auzit era ca al unor harpiști care cântau din harpele lor. ³Cântau o cântare nouă înaintea tronului, înaintea celor patru făpturi vii și a bătrânilor; și nimeni nu putea învăța cântarea aceea, afară de cei 144.000 izbăviți de pe pământ. ⁴Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciori. Ei Îl urmează pe Isus, Mielul, oriunde merge. Au fost cumpărați dintre oameni, ca cele dintâi roade pentru Tatăl nostru și pentru Miel, ⁵și în gura lor nu s-a găsit nicio minciună; ei sunt fără vină.

Evanghelia veșnică este vestită

⁶Am văzut un alt înger care zbura sus, pe cer, având o evanghelie veșnică, ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărui trib, oricărei limbi și oricărui popor. ⁷El a strigat cu glas tare: „Temeți-vă de Tatăl nostru și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui. Închinați-vă Celui ce a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele de apă!”

⁸Un al doilea înger a urmat, zicând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, care a adăpat toate neamurile din vinul aprinderii desfrânării ei!”

⁹Un al treilea înger a urmat, strigând cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei și chipului ei și primește semnul pe frunte sau pe mână, ¹⁰va bea și el din vinul mâniei Tatălui nostru, turnat neamestecat în paharul urgiei Lui, și va fi chinuit cu foc și pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. ¹¹Și fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor; și nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei și chipului ei și cei ce primesc semnul numelui ei.”

¹²Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile Tatălui nostru și își țin credința în Isus.

¹³Am auzit un glas din cer zicând: „Scrie: Ferice de morții care de acum înainte mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul Sfânt, „ei se odihnesc de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.”

Unul ca un fiu al omului

¹⁴M-am uitat și iată un nor alb, și pe nor ședea Cineva ca un fiu al omului — Isus —, având pe cap o cunună de aur și în mână o seceră ascuțită. ¹⁵Și un alt înger a ieșit din templu, strigând cu glas tare către Cel ce ședea pe nor: „Pune secera Ta și seceră, căci a venit ceasul secerișului, fiindcă secerișul pământului s-a copt de tot!” ¹⁶Atunci Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ, și pământul a fost secerat.

¹⁷Apoi un alt înger a ieșit din templul care este în cer, și avea și el o seceră ascuțită. ¹⁸Și un alt înger, care avea putere asupra focului, a ieșit de la altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea secera ascuțită: „Trimite secera ta cea ascuțită și strânge ciorchinii din via pământului, căci strugurii ei s-au copt!” ¹⁹Și îngerul și-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei Tatălui nostru. ²⁰Și teascul a fost călcat în picioare afară din cetate, și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor, pe o întindere de aproape 180 de mile.