Apocalipsa 12

12 ¹În cer s-a arătat un semn mare: o femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioarele ei și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. ²Era însărcinată și striga în durerile nașterii, în chinul de a naște.

³Apoi s-a arătat în cer un alt semn: un balaur mare, roșu ca focul, cu șapte capete, zece coarne și șapte cununi pe capete. ⁴Cu coada lui a târât pe pământ a treia parte din stelele cerului. Balaurul a stat înaintea femeii care era gata să nască, ca să-i înghită copilul în clipa în care se va naște. ⁵Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească — Isus — care va stăpâni toate neamurile cu un toiag de fier. Dar copilul ei a fost răpit la Tatăl nostru și la tronul lui. ⁶Femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Tatăl nostru, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile.

⁷În cer a izbucnit un război: Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul, iar balaurul și îngerii lui s-au luptat și ei. ⁸Dar n-a fost destul de puternic și și-au pierdut locul în cer. ⁹Balaurul cel mare — șarpele cel vechi, numit diavolul și Satana, cel care înșală lumea întreagă — a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncați împreună cu el.

¹⁰Apoi am auzit în cer un glas puternic: „Acum au venit mântuirea, puterea și Împărăția Tatălui nostru și autoritatea Hristosului său. Căci a fost aruncat jos pârâșul fraților și surorilor noastre, cel care îi pârăște înaintea Tatălui nostru zi și noapte.” ¹¹Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor; nu s-au agățat de viața lor, chiar până la moarte. ¹²De aceea, bucurați-vă, ceruri, și voi care locuiți în ele! Dar vai de pământ și de mare, pentru că diavolul a coborât la voi cuprins de o mânie mare, știind că nu mai are decât puțin timp.

¹³Când a văzut că a fost aruncat pe pământ, balaurul a urmărit-o pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească. ¹⁴Femeia a primit cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare la locul pregătit pentru ea în pustie, unde avea să fie hrănită o vreme, vremuri și jumătate de vreme, ferită de șarpe. ¹⁵Șarpele a aruncat pe gură apă ca un râu după femeie, ca s-o ia puhoiul. ¹⁶Dar pământul a venit în ajutorul femeii: și-a deschis gura și a înghițit râul pe care-l aruncase balaurul din gura lui. ¹⁷Mânios pe femeie, balaurul s-a dus să facă război cu ceilalți din sămânța ei — cu cei care păzesc poruncile Tatălui nostru și țin mărturia lui Isus.