Apocalipsa 11

11 ¹Mi s-a dat o trestie ca o prăjină de măsurat și mi s-a spus: „Ridică-te și măsoară templul Tatălui nostru, altarul și pe cei ce se închină acolo. ²Lasă afară curtea din afara templului; n-o măsura, căci este dată neamurilor, iar ele vor călca în picioare cetatea sfântă patruzeci și două de luni. ^a a v2 Cele patruzeci și două de luni — asemenea celor 1.260 de zile și expresiei «o vreme, vremuri și jumătate de vreme» din alte locuri ale Apocalipsei — reprezintă o perioadă simbolică de încercare limitată și mărginită, nu o socoteală calendaristică literală. ³Le voi da putere celor doi martori ai mei, și ei vor proroci 1.260 de zile, îmbrăcați în haine de jale.” ^b b v3 Cele 1.260 de zile reprezintă aceeași perioadă ca și cele patruzeci și două de luni din versetul 2 — aproximativ trei ani și jumătate.

⁴Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Tatălui pământului. ⁵Dacă cineva vrea să le facă rău, din gura lor iese foc care le mistuie dușmanii; oricine vrea să le facă rău trebuie să fie ucis astfel. ⁶Aceștia au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele când prorocesc, și putere peste ape, ca să le prefacă în sânge, și să lovească pământul cu orice urgie ori de câte ori vor.

⁷Când își vor sfârși mărturia, fiara care se ridică din adânc va porni război împotriva lor, îi va birui și îi va ucide. ⁸Trupurile lor vor zăcea pe strada marii cetăți, numită în chip simbolic Sodoma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor — Isus. ⁹Unii din fiecare popor, seminție, limbă și neam se uită la trupurile lor trei zile și jumătate și nu îngăduie să fie puse într-un mormânt. ¹⁰Locuitorii pământului se bucură de ei și se veselesc și își vor trimite daruri unii altora, pentru că acești doi proroci i-au chinuit pe locuitorii pământului.

¹¹După cele trei zile și jumătate, o suflare de viață de la Tatăl nostru a intrat în ei, și ei s-au ridicat în picioare, iar o mare frică a cuprins pe cei ce se uitau la ei.

¹²Și au auzit un glas puternic din cer care le spunea: „Suiți-vă aici.” Și s-au suit la cer în nor, iar dușmanii lor se uitau la ei.

¹³În ceasul acela a fost un mare cutremur; a zecea parte din cetate s-a prăbușit, șapte mii de oameni au fost uciși în el, iar ceilalți, îngroziți, i-au dat slavă Tatălui nostru din cer.

¹⁴A doua nenorocire a trecut; iată, a treia nenorocire vine curând.

Împărăția devine a Tatălui nostru

¹⁵Apoi al șaptelea înger a sunat din trâmbiță, și în cer s-au auzit glasuri puternice care spuneau: „Împărăția lumii a ajuns Împărăția Tatălui nostru și a Hristosului său, și el va domni în vecii vecilor.” ^c c v15 A șaptea trâmbiță vestește că împărăția lumii a ajuns domnia comună a Tatălui nostru și a Unsului său — Isus. Tatăl și Fiul împart tronul în veci (ecou al Psalmului 2 — Tatăl nostru dă neamurile Fiului său).

¹⁶Cei douăzeci și patru de bătrâni, care ședeau pe tronurile lor înaintea Tatălui nostru, au căzut cu fețele la pământ și i s-au închinat, ¹⁷zicând: „Îți mulțumim, Tată Atotputernic și Suveran, cel care ești și care erai, pentru că ți-ai luat puterea ta cea mare și ai început să domnești. ¹⁸Neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia ta și vremea ca morții să fie judecați și să răsplătești pe robii tăi, prorocii, pe sfinți și pe cei ce se tem de numele tău, mici și mari, și să-i nimicești pe cei ce nimicesc pământul.”

¹⁹Apoi s-a deschis templul Tatălui nostru din cer, și înăuntru s-a arătat chivotul legământului său. Apoi au venit fulgere, vuiete, tunete, un cutremur și o grindină mare.