Cât de măreț este numele tău
Pentru dirijorul muzicii: după Ghitit. Un psalm al lui David.
Privind cerul nopții, psalmistul se întreabă de ce Făuritorul lunii și al stelelor ar băga măcar de seamă niște ființe atât de mici. Răspunsul nu este că oamenii sunt mari, ci că Tatăl nostru i-a încununat cu slavă și le-a dat în mână lucrările Sale.
8 1O, Tată, Stăpânul nostru, cât de măreț este numele tău pe tot pământul! Ți-ai așezat slava deasupra cerurilor. 2Din gura pruncilor și a copiilor de țâță ți-ai întemeiat o tărie, din pricina potrivnicilor tăi, ca să-i aduci la tăcere pe vrăjmaș și pe răzbunător. 3Când privesc cerurile tale, lucrarea degetelor tale, luna și stelele pe care le-ai așezat la locul lor, 4ce este omul ca să-ți amintești de el, fiul omului ca să te îngrijești de el? a a v4 Autorul Epistolei către Evrei aplică aceste cuvinte lui Isus — Fiul Omului care a fost făcut pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii, apoi încununat cu slavă și cinste (Evrei 2:6-9). 5Totuși l-ai făcut cu puțin mai prejos decât ființele cerești și l-ai încununat cu slavă și cinste. 6I-ai dat stăpânire peste lucrările mâinilor tale; toate le-ai pus sub picioarele lui: 7toate oile și boii, precum și animalele sălbatice, 8păsările cerului și peștii mării, tot ce străbate cărările mărilor. 9O, Tată, Stăpânul nostru, cât de măreț este numele tău pe tot pământul!
