Din toată inima mea spre Tine
Pentru dirijorul de muzică: după Mut-Laben. Un psalm al lui David.
Mulțumire pentru o izbăvire anume: vrăjmași întorși înapoi, cetățile lor dezrădăcinate, până și numele lor șterse. Tatăl nostru șade ca judecător drept și ca turn de scăpare pentru cei asupriți. David Îi cere să Se ridice din nou, ca neamurile să-și amintească că sunt doar muritori.
9 1Îți voi mulțumi, Tatăl meu, din toată inima mea; voi istorisi toate faptele tale minunate.
2Mă voi bucura și mă voi veseli în tine; voi cânta laude numelui tău, Preaînalte.
3Când vrăjmașii mei dau înapoi, se poticnesc și pier dinaintea ta. 4Căci ai apărat dreptul meu și pricina mea; ai șezut pe tron ca un judecător drept. 5Ai mustrat neamurile; i-ai nimicit pe cei răi; le-ai șters numele în veci de veci. 6Vrăjmașul s-a sfârșit, în ruine veșnice; le-ai smuls cetățile; până și amintirea lor a pierit.
7Dar Tatăl nostru șade pe tron în veci; și-a întărit tronul pentru dreptate. 8El judecă lumea cu neprihănire; cârmuiește popoarele cu dreptate. 9Tatăl nostru este un adăpost pentru cei asupriți, o întăritură în vremuri de necaz. 10Cei ce cunosc numele tău se încred în tine, căci tu, Tatăl nostru, nu i-ai părăsit niciodată pe cei ce te caută.
11Cântați laude Tatălui nostru, care locuiește în Sion! Vestiți printre popoare faptele lui! 12Căci cel ce răzbună sângele își aduce aminte de cei necăjiți; nu uită strigătul lor.
13Îndură-te de mine, Tatăl meu! Vezi necazul meu venit din partea celor ce mă urăsc, tu, cel ce mă ridici de la porțile morții, 14ca să vestesc toate laudele tale la porțile fiicei Sionului și să mă bucur de mântuirea ta.
15Neamurile s-au afundat în groapa pe care au făcut-o; li s-a prins piciorul în lațul pe care l-au ascuns. 16Tatăl nostru s-a făcut cunoscut; a făcut dreptate; cel rău s-a prins în lucrarea mâinilor lui. Higaion. a a v16 Higaion este o însemnare muzicală sau de meditație — probabil un îndemn la a te opri și a reflecta la ceea ce tocmai s-a cântat.
17Cei răi se întorc în Locuința morților, toate neamurile care uită de Tatăl nostru. 18Căci cel nevoiaș nu va fi uitat pentru totdeauna, nici nădejdea celor necăjiți nu va pieri în veci.
19Ridică-te, Tatăl nostru! Să nu biruie muritorii; să fie judecate neamurile înaintea ta. 20Lovește-i cu groază, Tatăl nostru; să știe neamurile că sunt doar niște muritori.