Stânca mea, nu tăcea
Al lui David.
Frica lui David este tăcerea: dacă Tatăl său, Stânca lui, nu răspunde, el este deja printre cei morți. Cere să nu fie târât împreună cu oamenii care vorbesc prietenos, dar ascund răutatea. La jumătatea drumului este ascultat, iar rugăciunea devine mulțumire.
28 1Către tine, Tatăl meu, strig; Stânca mea, nu-mi rămâne surd, căci, dacă taci față de mine, voi ajunge ca cei care se coboară în groapă.
2Ascultă cererile mele de îndurare când strig către tine după ajutor, când îmi ridic mâinile spre locașul tău cel sfânt.
3Nu mă târî laolaltă cu cei răi, cu cei care fac răul, care vorbesc prietenos cu aproapele lor, pe când în inima lor este răutate. 4Răsplătește-le după faptele lor, după răutatea faptelor lor; răsplătește-le după lucrarea mâinilor lor; întoarce asupra lor ceea ce li se cuvine. 5Pentru că nu le pasă deloc de lucrările Tatălui meu, nici de lucrarea mâinilor lui, el îi va dărâma și nu-i va mai zidi niciodată.
6Binecuvântat să fie Tatăl nostru, căci a auzit cererile mele de îndurare. 7Tatăl meu este tăria mea și scutul meu; în el se încrede inima mea și sunt ajutat. Inima mea tresaltă de bucurie și prin cântarea mea îi mulțumesc.
8Tatăl meu este tăria poporului său; el este turnul de scăpare al unsului său. 9Mântuiește poporul tău și binecuvântează moștenirea ta; paște-i și poartă-i în veci.
