Numeri 35

35 ¹Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului:

²„Poruncește-le israeliților să le dea leviților, din moștenirea pe care o stăpânesc, cetăți în care să locuiască și pășuni de jur împrejurul lor, pentru leviți. ³Cetățile vor fi ale lor, ca să locuiască în ele, iar pășunile vor fi pentru vitele lor, pentru turmele lor și pentru toate viețuitoarele lor.

⁴„Pășunile cetăților pe care le veți da leviților se vor întinde aproximativ 1.500 de picioare de la zidul cetății, din toate părțile. ⁵Să măsurați în afara cetății: aproximativ 3.000 de picioare în partea de răsărit, 3.000 în partea de miazăzi, 3.000 în partea de apus și 3.000 în partea de miazănoapte, cetatea fiind la mijloc. Aceasta va fi pășunea cetăților lor.

⁶„Dintre cetățile pe care le veți da leviților, șase vor fi cetăți de scăpare, în care să poată fugi ucigașul; pe lângă acestea, să le mai dați patruzeci și două de cetăți.

⁷„Toate cetățile pe care le veți da leviților să fie patruzeci și opt de cetăți, împreună cu pășunile lor. ⁸Din ținutul israeliților să le dați leviților cetăți — mai multe din semințiile mari și mai puține din cele mici; fiecare să dea după moștenirea pe care a primit-o.”

Tatăl nostru vorbește din nou

⁹Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise:

¹⁰„Vorbește-le israeliților și spune-le: Când veți trece Iordanul în țara Canaanului, ¹¹să vă alegeți cetăți care să vă fie cetăți de scăpare, unde să poată fugi oricine ucide din greșeală o persoană. ¹²Aceste cetăți vă vor fi un loc de scăpare dinaintea răzbunătorului sângelui, ca ucigașul să nu moară înainte de a sta înaintea adunării spre judecată. ¹³Cetățile pe care le veți da să vă fie șase cetăți de scăpare. ¹⁴Să dați trei cetăți dincolo de Iordan și trei cetăți în țara Canaanului; ele să fie cetăți de scăpare. ¹⁵Aceste șase cetăți să fie un loc de scăpare pentru israeliți, pentru străin și pentru veneticul care locuiește printre ei, ca oricine ucide din greșeală o persoană să poată fugi acolo.

¹⁶„Dar dacă cineva îl lovește pe altul cu o unealtă de fier și acela moare, cel ce l-a lovit este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. ¹⁷Dacă l-a lovit cu o piatră din mână care putea să ucidă și acela a murit, este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. ¹⁸Sau dacă l-a lovit cu o unealtă de lemn din mână care putea să ucidă și acela a murit, este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. ¹⁹Răzbunătorul sângelui să-l omoare el însuși pe ucigaș; când îl va întâlni, să-l omoare. ²⁰Dacă l-a împins din ură sau a aruncat ceva asupra lui stând la pândă, așa încât acela a murit, ²¹sau dacă l-a lovit cu mâna din ură și acela a murit, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea — este un ucigaș. Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaș când îl va găsi.

²²„Dar dacă l-a împins fără veste, fără dușmănie, sau a aruncat ceva asupra lui fără să stea la pândă, ²³sau, fără să-l fi văzut, a lăsat să cadă asupra lui o piatră care putea să ucidă și acela a murit — fără să-i fi fost dușman, fără să-i fi căutat răul, ²⁴atunci adunarea să judece între ucigaș și răzbunătorul sângelui după aceste rânduieli. ²⁵Adunarea să-l scape pe ucigaș din mâna răzbunătorului sângelui și să-l trimită înapoi în cetatea de scăpare unde fugise; să rămână acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu untdelemnul sfânt. ^a a v25 Cel surghiunit ajunge liber abia la moartea marelui preot — o moarte care îl eliberează pe cel vinovat. Isus, marele nostru preot, ne dobândește libertatea prin însăși moartea sa.

²⁶„Dar dacă ucigașul va ieși vreodată din hotarul cetății lui de scăpare, unde fugise, ²⁷și dacă răzbunătorul sângelui îl va găsi în afara hotarului cetății lui de scăpare și îl va omorî pe ucigaș, nu va fi vinovat de sânge. ²⁸Căci ucigașul trebuie să rămână în cetatea lui de scăpare până la moartea marelui preot; abia după moartea marelui preot se poate întoarce în țara stăpânirii sale. ²⁹Acestea să vă fie o rânduială pentru totdeauna, din neam în neam, în orice loc unde veți locui.

³⁰„Oricine ucide o persoană să fie omorât ca ucigaș, pe mărturia martorilor; dar un singur martor nu poate mărturisi împotriva cuiva ca să fie dat la moarte.

³¹„Să nu primiți răscumpărare pentru viața unui ucigaș vinovat de moarte — el trebuie pedepsit cu moartea. ³²Să nu primiți răscumpărare pentru cel ce a fugit în cetatea lui de scăpare, ca să-l lăsați să se întoarcă să locuiască în țară înainte de moartea preotului.

³³„Să nu pângăriți țara în care locuiți — căci sângele pângărește țara, iar țara nu poate fi ispășită pentru sângele vărsat în ea decât prin sângele celui ce l-a vărsat. ³⁴Să nu întinați țara în care locuiți și în mijlocul căreia locuiesc și Eu; căci Eu, Tatăl vostru, locuiesc în mijlocul israeliților.”