Tatăl rânduiește cetăți de refugiu
Tatăl nostru pune deoparte șase cetăți, pentru ca cel care ucide din greșeală să poată fugi undeva și să fie ascultat înainte de a fi ucis la rândul lui. Regulile sunt precise: îți spui pricina la poartă, aștepți acolo până la judecată și rămâi până la moartea marelui preot.
20 1Apoi Tatăl nostru i-a vorbit lui Iosua:
2„Spune-le israeliților: «Alegeți-vă cetățile de refugiu despre care v-am vorbit prin Moise, 3ca oricine ucide pe cineva din greșeală, fără să știe, să poată fugi acolo — un refugiu pentru voi dinaintea răzbunătorului de sânge. 4Oricine fuge într-una dintre aceste cetăți să stea la intrarea porții cetății și să-și spună pricina înaintea bătrânilor acelei cetăți. Ei îl vor primi înăuntru, îi vor da un loc și îl vor lăsa să locuiască în mijlocul lor. 5Dacă răzbunătorul de sânge îl urmărește, ei să nu-l dea pe ucigaș în mâna lui, pentru că și-a lovit aproapele fără să știe și fără să-l fi urât mai dinainte. 6El să rămână în cetatea aceea până va sta la judecată înaintea adunării și până va muri marele preot care slujește în vremea aceea. Atunci ucigașul se poate întoarce în cetatea și casa lui, în cetatea din care fugise.»”
7Au pus deoparte Chedeșul în Galileea, în munții lui Neftali; Sihemul, în munții lui Efraim; și Chiriat-Arba (adică Hebron), în munții lui Iuda. 8Dincolo de Iordan, la răsărit de Ierihon, au dat Bețerul în pustiu, pe platou, din seminția lui Ruben, Ramotul în Galaad din seminția lui Gad și Golanul în Basan din seminția lui Manase. 9Acestea au fost cetățile rânduite pentru toți israeliții și pentru străinii care locuiau în mijlocul lor, ca oricine ucidea pe cineva fără voie să poată fugi acolo și să nu moară de mâna răzbunătorului de sânge înainte de a sta la judecată înaintea adunării.
