Hagai 2

2 ¹În luna a șaptea, în ziua a douăzeci și una, cuvântul Tatălui nostru a venit prin proorocul Hagai:

²„Vorbește acum lui Zorobabel, fiul lui Șealtiel, guvernatorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot, și restului poporului: ³Cine dintre voi a mai rămas și a văzut casa aceasta în slava ei de altădată? Cum vă pare ea acum? Oare nu vi se pare ca o nimica toată? ⁴Totuși, acum, fii tare, Zorobabel, zice Tatăl; fii tare, Iosua, fiul lui Iehoțadac, marele preot; și fiți tari, voi, tot poporul țării, zice Tatăl, și lucrați, căci Eu sunt cu voi, zice Tatăl oștirilor cerești. ⁵Așa cum am făgăduit când ați ieșit din Egipt, Duhul Meu rămâne în mijlocul vostru; nu vă temeți. ⁶Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Încă o dată, peste puțină vreme, voi clătina cerurile și pământul, marea și uscatul. ⁷Și voi clătina toate neamurile; și va veni ceea ce doresc cel mai mult toate neamurile, și voi umple casa aceasta de slavă, zice Tatăl oștirilor cerești. ⁸Al Meu este argintul și al Meu este aurul, zice Tatăl oștirilor cerești. ⁹Slava de pe urmă a casei acesteia va fi mai mare decât cea dintâi, zice Tatăl oștirilor cerești; și în locul acesta voi da pace, zice Tatăl oștirilor cerești.” ^a a v9 Făgăduința Tatălui că slava celui de-al doilea templu o va întrece pe cea a lui Solomon s-a împlinit când Isus a umblat chiar în acest templu — slava care a umplut casa era Fiul însuși, strălucirea slavei Tatălui (Evrei 1:3).

Pângărirea și o zi nouă

¹⁰În ziua a douăzeci și patra a lunii a noua, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Tatălui nostru a venit la proorocul Hagai:

¹¹Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Cere preoților o hotărâre: ¹²Dacă un om duce carne sfântă în poala hainei lui și se atinge cu ea de pâine, de ciorbă, de vin, de untdelemn sau de orice altă mâncare, se face ea sfântă? Preoții au răspuns: Nu.

¹³Hagai a întrebat: Dacă cineva întinat prin atingerea de un mort se atinge de vreunul din aceste lucruri, se face el necurat? Preoții au răspuns: Da, se face necurat.

¹⁴Atunci Hagai a zis: Tot așa este și cu poporul acesta, și cu neamul acesta înaintea Mea, zice Tatăl; așa este cu tot ce fac ei, și ce aduc ei acolo este necurat. ¹⁵„Acum, luați seama cu grijă din ziua aceasta încoace: înainte de a se pune piatră pe piatră în templul Tatălui nostru. ¹⁶Cum o duceați atunci? Când veneați la o grămadă de douăzeci de măsuri, nu erau decât zece; când veneați la teasc să scoateți cincizeci de măsuri, nu erau decât douăzeci. ¹⁷V-am lovit cu rugină, cu tăciune și cu grindină în tot lucrul mâinilor voastre, dar tot nu v-ați întors la Mine, zice Tatăl. ¹⁸Luați seama cu grijă din ziua aceasta încoace — din ziua a douăzeci și patra a lunii a noua, din ziua când a fost pusă temelia templului Tatălui nostru — luați seama cu grijă: ¹⁹Mai este sămânță în grânar? Via, smochinul, rodiul și măslinul încă nu și-au dat rodul. Dar din ziua aceasta încoace, vă voi binecuvânta.”

Un al doilea cuvânt către Zorobabel

²⁰Cuvântul Tatălui nostru a venit a doua oară la Hagai, în ziua a douăzeci și patra a lunii:

²¹„Vorbește lui Zorobabel, guvernatorul lui Iuda: Voi clătina cerurile și pământul; ²²Voi răsturna scaunele de domnie ale împărățiilor și voi nimici puterea împărățiilor neamurilor. Voi răsturna carele de luptă și pe cei ce se urcă în ele; caii și călăreții lor vor fi doborâți, fiecare lovit de sabia fratelui său. ²³În ziua aceea, zice Tatăl oștirilor cerești, te voi lua pe tine, Zorobabel, fiul lui Șealtiel, robul Meu, zice Tatăl, și te voi face ca o pecete, căci Eu te-am ales pe tine, zice Tatăl oștirilor cerești.” ^b b v23 Ioiachin, bunicul lui Zorobabel, a fost lepădat ca un inel cu pecete (Ieremia 22:24); aici Tatăl îi dă înapoi pecetea lui Zorobabel, păstrând neamul lui David, care trece prin el până la Isus, adevăratul Fiu al lui David (Matei 1:12-13).