Zaharia 1

1 ¹În anul al doilea al lui Darius, în luna a opta, cuvântul Tatălui nostru a venit la Zaharia, fiul lui Berechia, fiul profetului Ido: ²Tatăl nostru s-a mâniat foarte tare pe strămoșii voștri.

³De aceea spune-le: Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Întoarceți-vă la Mine, zice Tatăl oștirilor cerești, și Mă voi întoarce la voi. Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești. ⁴Nu fiți ca strămoșii voștri. Lor le-au vestit profeții de odinioară: Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Întoarceți-vă acum de la căile voastre rele și de la faptele voastre rele. Dar ei n-au vrut să asculte, nici să ia aminte la Mine, zice Tatăl nostru.

⁵Strămoșii voștri—unde sunt ei acum? Și profeții, trăiesc ei oare în veci?

⁶Dar cuvintele Mele și hotărârile Mele, pe care le-am poruncit slujitorilor Mei, profeții—oare nu i-au ajuns pe strămoșii voștri? Atunci ei s-au întors și au zis: „Așa cum Tatăl oștirilor cerești a plănuit să ne facă, după căile și faptele noastre, așa a lucrat cu noi.”

Tatăl își trimite călăreții

⁷În ziua a douăzeci și patra a lunii a unsprezecea, luna Șebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Tatălui nostru a venit la Zaharia, fiul lui Berechia, fiul profetului Ido: ⁸În timpul nopții am avut o vedenie—și iată, înaintea mea era un om călare pe un cal roșu, stând între mirți într-o vâlcea, iar în spatele lui erau cai roșii, murgi și albi. ⁹Am întrebat: „Ce sunt aceștia, domnul meu?” Îngerul care vorbea cu mine a zis: „Îți voi arăta ce sunt aceștia.”

¹⁰Omul care stătea între mirți a răspuns: „Aceștia sunt cei pe care Tatăl nostru i-a trimis să cutreiere pământul.”

¹¹Ei au dat de știre îngerului Tatălui nostru care stătea între mirți: „Am cutreierat pământul; tot pământul stă în odihnă și pace.”

¹²Atunci îngerul Tatălui nostru a zis: „Tată al oștirilor cerești, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ești mâniat de acești șaptezeci de ani?”

¹³Atunci Tatăl nostru i-a vorbit îngerului care vorbea cu mine cuvinte bune și mângâietoare.

¹⁴Atunci îngerul care vorbea cu mine a zis: „Vestește: Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion,” ¹⁵dar sunt foarte mâniat pe neamurile cele fără grijă; Eu eram mâniat doar puțin, dar ele au sporit nenorocirea. ¹⁶De aceea așa vorbește Tatăl nostru: Mă voi întoarce la Ierusalim cu îndurare; acolo Casa Mea va fi zidită din nou, zice Tatăl oștirilor cerești, și funia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim.

¹⁷Vestește mai departe: Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Cetățile Mele vor fi din nou pline de belșug; Tatăl nostru va mângâia iarăși Sionul și va alege iarăși Ierusalimul.

Coarnele și fierarii

¹⁸Apoi mi-am ridicat ochii și m-am uitat, și iată, înaintea mea erau patru coarne. ¹⁹L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Ce sunt acestea?” El a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.”

²⁰Apoi Tatăl nostru mi-a arătat patru fierari. ²¹Am întrebat: „Ce vin aceștia să facă?” El a zis: „Coarnele acestea au risipit pe Iuda, așa că nimeni nu-și mai putea ridica capul; dar acești fierari au venit să le înspăimânte și să doboare coarnele pe care neamurile le-au ridicat împotriva țării lui Iuda ca s-o risipească.”