2 Cronici 26

26 ¹Apoi tot poporul lui Iuda l-a făcut împărat pe Ozia, care era în vârstă de șaisprezece ani, în locul tatălui său, Amația. ²A reconstruit Elotul și l-a adus înapoi la Iuda, după ce împăratul s-a odihnit cu părinții săi. ³Ozia a ajuns împărat la șaisprezece ani și a domnit cincizeci și doi de ani în Ierusalim. Mama lui era Iecolia, din Ierusalim. ⁴A făcut ce este drept în ochii Tatălui nostru, întocmai cum făcuse tatăl său, Amația. ⁵S-a dedicat să-L caute pe Tatăl nostru în zilele lui Zaharia, care l-a învățat să se teamă de Tatăl nostru; și câtă vreme L-a căutat pe Tatăl nostru, a propășit.

⁶A ieșit și s-a luptat cu filistenii, dărâmând zidurile Gatului, ale Iabnei și ale Asdodului. A zidit cetăți lângă Asdod și printre filisteni. ⁷Tatăl nostru l-a ajutat împotriva filistenilor, a arabilor din Gur-Baal și a meuniților. ⁸Amoniții i-au plătit tribut lui Ozia, iar faima lui a ajuns până la hotarul Egiptului, căci ajunsese foarte puternic. ⁹Ozia a zidit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului, la Poarta Văii și la Unghi, și le-a întărit. ^a a v9 Unghiul era o porțiune ieșită în afară din zidul cetății Ierusalimului, deosebită de porțile numite. ¹⁰A zidit turnuri în pustiu și a săpat multe fântâni, căci avea turme mari în câmpie și în podiș. Avea plugari și vieri în dealuri și pe ogoarele roditoare, căci iubea pământul. ¹¹Ozia avea o oaste de ostași deprinși pentru luptă, care ieșeau la război în cete, numărați de Ieiel, logofătul, și de Maaseia, dregătorul, sub conducerea lui Hanania, una dintre căpeteniile împăratului. ¹²Numărul total al capilor de familii care comandau războinicii viteji era de 2.600. ¹³Sub comanda lor era o oaste de 307.500 de oameni, deprinși să poarte război cu mare putere, ca să-l ajute pe împărat împotriva vrăjmașilor lui. ¹⁴Ozia a înzestrat toată oastea cu scuturi, sulițe, coifuri, platoșe, arcuri și pietre de praștie. ¹⁵La Ierusalim a făcut mașini născocite de oameni iscusiți, așezate pe turnuri și pe colțuri, ca să arunce săgeți și pietre mari. Faima lui s-a răspândit până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns puternic.

Mândria lui Ozia și căderea lui

¹⁶Dar, când a ajuns puternic, i s-a îngâmfat inima, spre pieirea lui. A fost necredincios față de Tatăl nostru, căci a intrat în Templul Tatălui nostru ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. ¹⁷Preotul Azaria a intrat după el, cu optzeci de preoți curajoși ai Tatălui nostru. ¹⁸I s-au împotrivit împăratului Ozia, zicând: „Nu este treaba ta, Ozia, să arzi tămâie Tatălui nostru, ci a preoților, urmașii lui Aaron, care sunt sfințiți ca să ardă tămâie. Ieși din Sfântul Lăcaș, căci ai fost necredincios, iar lucrul acesta nu-ți va aduce nicio cinste de la Tatăl nostru.”

¹⁹Ozia s-a aprins de mânie. Cu o cădelniță în mână ca să ardă tămâie, pe când se mânia împotriva preoților, i-a izbucnit pe frunte o boală de piele care îl făcea necurat — chiar acolo, înaintea preoților, în Casa Tatălui nostru, lângă altarul tămâierii. ²⁰Când Azaria, marele preot, și toți preoții s-au întors spre el și au văzut boala de pe fruntea lui, l-au scos repede afară, iar el însuși se grăbea să iasă, pentru că Tatăl nostru îl lovise. ²¹Împăratul Ozia a avut boala aceasta până în ziua morții lui. A locuit într-o casă deosebită, tot bolnav, despărțit de Casa Tatălui nostru. Fiul său Iotam era mai-mare peste palat și judeca poporul țării.

²²Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi și cele de pe urmă, le-a scris profetul Isaia, fiul lui Amoț. ²³Ozia s-a odihnit cu părinții săi și a fost îngropat lângă ei, pe ogorul de înmormântare al împăraților, căci ziceau: „A avut o boală de piele.” Și, în locul lui, a domnit fiul său Iotam.