2 Cronici 25

25 ¹Amația a ajuns împărat la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim. Mama lui se numea Ioadan, din Ierusalim. ²A făcut ce este drept în ochii Tatălui nostru, dar nu din toată inima. ³După ce împărăția i s-a întărit în mână, i-a ucis pe slujitorii care îl omorâseră pe tatăl său, împăratul.

⁴Dar pe copiii lor nu i-a dat la moarte, potrivit cu ce este scris în Lege, în cartea lui Moise, unde Tatăl nostru a poruncit: „Părinții să nu moară pentru copii, nici copiii pentru părinți; fiecare să moară pentru păcatul lui.”

⁵Amația i-a strâns pe cei din Iuda și i-a rânduit după casele părintești, sub căpetenii peste mii și peste sute, pentru tot Iuda și Beniamin. I-a numărat pe cei de douăzeci de ani în sus: 300.000 de bărbați aleși, în stare de război, care mânuiau sulița și scutul. ⁶A mai tocmit din Israel 100.000 de războinici viteji pentru aproximativ 7.500 de livre de argint. ⁷Un om al Tatălui nostru a venit la el și i-a zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oștirea lui Israel, căci Tatăl nostru nu este cu Israel, cu toți acești efraimiți. ⁸Chiar dacă te vei lupta vitejește, Tatăl nostru te va doborî înaintea vrăjmașului, căci Tatăl nostru are putere să ajute sau să doboare.”

⁹Amația l-a întrebat pe omul Tatălui nostru: „Dar ce fac cu cele aproximativ 7.500 de livre de argint pe care le-am dat oștirii lui Israel?” El i-a răspuns: „Tatăl nostru poate să-ți dea mult mai mult decât atât.”

¹⁰Atunci Amația a trimis înapoi acasă oștirea care venise la el din Efraim. Ei s-au aprins de mânie împotriva lui Iuda și s-au întors acasă plini de furie.

¹¹Dar Amația s-a îmbărbătat, și-a condus poporul în Valea Sării și a ucis 10.000 de oameni din Seir. ¹²Oamenii lui Iuda au prins de vii alți 10.000 și i-au dus pe vârful stâncii, de unde i-au aruncat jos, zdrobindu-i pe toți în bucăți. ¹³Între timp, oamenii oștirii pe care Amația o trimisese înapoi, ca să nu meargă cu el la luptă, au năvălit asupra cetăților lui Iuda, de la Samaria până la Bet-Horon, au ucis 3.000 de oameni și au luat o pradă mare.

¹⁴După ce i-a biruit pe edomiți, Amația a adus înapoi dumnezeii poporului din Seir, i-a pus ca dumnezei ai săi, s-a închinat înaintea lor și le-a ars jertfe. ¹⁵De aceea mânia Tatălui nostru s-a aprins împotriva lui Amația și a trimis la el un proroc, care l-a întrebat: „De ce cauți dumnezeii acestui popor, care n-au putut să-și scape propriul popor din mâna ta?”

¹⁶Pe când vorbea el, împăratul i-a zis: „Oare te-am făcut noi sfetnic al împăratului? Oprește-te! De ce să fii ucis?” Prorocul s-a oprit, dar a zis: „Știu că Tatăl nostru a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai ascultat de sfatul meu.”

¹⁷Amația, împăratul lui Iuda, s-a sfătuit cu sfetnicii lui, apoi a trimis să-i spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino să ne înfruntăm față în față!”

¹⁸Ioas, împăratul lui Israel, i-a răspuns lui Amația, împăratul lui Iuda: „Un spin din Liban a trimis să-i spună unui cedru din Liban: «Dă-o pe fiica ta de soție fiului meu!» Dar o fiară sălbatică din Liban a trecut pe acolo și a călcat în picioare spinul. ¹⁹Tu zici: «Iată, l-am bătut pe Edom» și inima ta s-a îngâmfat, lăudându-se. Stai acasă! De ce să-ți cauți nenorocirea și să cazi, tu și Iuda împreună cu tine?”

²⁰Dar Amația n-a ascultat, căci lucrul acesta venea de la Tatăl nostru, ca să-i dea pe mâna vrăjmașului, fiindcă au căutat dumnezeii Edomului. ²¹Atunci Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit și s-au înfruntat față în față, el și Amația, împăratul lui Iuda, la Bet-Șemeș, în Iuda. ²²Iuda a fost bătut de Israel și fiecare a fugit acasă.

²³Ioas, împăratul lui Israel, l-a prins la Bet-Șemeș pe Amația, împăratul lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz, l-a dus la Ierusalim și a dărâmat zidul cetății de la Poarta lui Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de aproximativ 600 de picioare. ²⁴A luat tot aurul, argintul și toate lucrurile care se aflau în Casa Tatălui nostru, în grija lui Obed-Edom, împreună cu vistieriile palatului și cu ostaticii, și s-a întors la Samaria.

²⁵Amația, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a mai trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel. ²⁶Celelalte fapte ale lui Amația, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt oare scrise în Cartea Împăraților lui Iuda și ai lui Israel? ²⁷După ce Amația s-a abătut de la Tatăl nostru, s-a uneltit împotriva lui la Ierusalim, iar el a fugit la Lachis. Dar au trimis oameni după el până acolo și l-au ucis. ²⁸L-au adus înapoi pe cai și l-au îngropat alături de părinții săi în Cetatea lui Iuda.