1 Tesaloniceni 2

2 ¹Căci voi înșivă știți, frați și surori, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. ²Dar, deși suferiserăm și fuseserăm maltratați la Filipi, după cum știți, am prins curaj în Tatăl nostru ca să vă vestim vestea lui cea bună, în ciuda unei împotriviri înverșunate. ³Căci îndemnul nostru nu izvorăște din rătăcire sau din necurăție, nici nu încercăm să înșelăm pe cineva. ⁴Dimpotrivă, fiindcă Tatăl nostru ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, așa vorbim—nu ca să plăcem oamenilor, ci Tatălui nostru, care ne cercetează inimile. ⁵Niciodată n-am folosit cuvinte lingușitoare, după cum știți, nici n-am avut vreun gând ascuns de lăcomie—Tatăl nostru ne este martor. ⁶N-am căutat laudă de la oameni—nici de la voi, nici de la alții—deși, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să ne impunem autoritatea. ⁷Dar am fost blânzi în mijlocul vostru, ca o mamă care-și îngrijește cu duioșie copiii pe care îi alăptează. ⁸Astfel, dorindu-vă cu ardoare, eram bucuroși să vă dăruim nu numai vestea cea bună a Tatălui nostru, ci și pe noi înșine, fiindcă ne deveniserăți atât de dragi. ⁹Căci vă amintiți, frați și surori, de munca și truda noastră: am lucrat zi și noapte, ca să nu fim o povară pentru niciunul dintre voi, în timp ce vă vesteam vestea cea bună a Tatălui nostru. ¹⁰Voi și Tatăl nostru sunteți martori cât de sfânt, drept și fără vină ne-am purtat față de voi, cei ce credeți. ¹¹După cum știți, ne-am purtat cu fiecare dintre voi ca un tată cu copiii lui—încurajându-vă, mângâindu-vă și îndemnându-vă ¹²să trăiți o viață vrednică de Tatăl nostru, care vă cheamă în Împărăția și slava lui.

¹³De aceea și noi mulțumim neîncetat Tatălui nostru: când ați primit Cuvântul Tatălui nostru pe care l-ați auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe o vorbă omenească, ci așa cum este el cu adevărat—Cuvântul lui, care lucrează în voi, cei ce credeți. ¹⁴Frați și surori, voi ați urmat pilda bisericilor Tatălui nostru în Hristos Isus, care sunt în Iudeea, căci ați suferit din partea celor din poporul vostru aceleași lucruri pe care le-au îndurat și ele din partea iudeilor, ¹⁵care L-au omorât pe Domnul Isus și pe profeți, ne-au izgonit, nu plac Tatălui nostru și se împotrivesc tuturor oamenilor, ¹⁶oprindu-ne să vorbim neamurilor ca să fie mântuite, umplând astfel întruna măsura păcatelor lor. Acum, în cele din urmă, mânia i-a ajuns.

Dorul de a vă revedea

¹⁷Frați și surori, despărțiți de voi pentru puțină vreme—cu fața, nu cu inima—am dorit cu atât mai mult, cu mare dor, să vă vedem fața. ¹⁸Am vrut să venim la voi—eu, Pavel, o dată și încă o dată—dar Satana ne-a împiedicat. ¹⁹Căci care este nădejdea, bucuria sau cununa noastră de laudă înaintea Domnului nostru Isus la venirea lui? Oare nu voi? ²⁰Da, voi sunteți slava și bucuria noastră.