Iona 4

4 ¹Dar lucrul acesta l-a tulburat adânc pe Iona și s-a aprins de mânie. ²S-a rugat Tatălui nostru: „Te rog, Tată, nu este tocmai ceea ce am spus pe când eram încă în țara mea? De aceea am fugit mai întâi spre Tarsis — știam că ești un Tată îndurător și plin de milă, încet la mânie și plin de dragoste statornică, unul care se îndură și nu trimite nenorocirea. ³Acum, Tată, te rog, ia-mi viața — mai bine să mor decât să trăiesc.”

⁴Iar Tatăl nostru a zis: „Este bine să te mânii așa?”

⁵Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la răsărit de ea; acolo și-a făcut un adăpost și a șezut la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. ⁶Și Tatăl nostru a rânduit o plantă și a făcut-o să crească deasupra lui Iona, ca să-i umbrească capul și să-i aline neplăcerea. Iona s-a bucurat nespus de mult din pricina plantei. ⁷În zorii zilei următoare, Tatăl nostru a rânduit un vierme care a atacat planta, și ea s-a uscat. ⁸Când a răsărit soarele, Tatăl nostru a trimis un vânt de răsărit arzător; soarele a bătut peste capul lui Iona până a leșinat. El a cerut să moară: „Mai bine să mor decât să trăiesc.”

⁹Dar Tatăl nostru l-a întrebat pe Iona: „Este bine să te mânii din pricina plantei?” El a zis: „Este bine să mă mânii — atât de mânios, încât îmi doresc moartea.”

¹⁰Iar Tatăl nostru a zis: „Ție ți-a fost milă de planta pentru care nu ai trudit și pe care nu ai făcut-o să crească, care a răsărit într-o noapte și într-o noapte a pierit. ¹¹Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea aceea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, precum și multe animale?” ^a a v11 Cartea se încheie cu întrebarea plină de îndurare a Tatălui nostru — inima Lui pentru neamurile de dincolo de Israel. Isus citează cele trei zile și trei nopți ale lui Iona ca semn al propriei Sale învieri (Matei 12:38-41), iar pocăința niniviților ca judecată împotriva lui Israel cel nepocăit.