Asdodul cade în mâna Asiriei
Tatăl nostru îi spune lui Isaia să-și scoată sacul și sandalele și să umble dezbrăcat și desculț timp de trei ani, o imagine vie a captivilor duși departe, goi. Este îndreptată împotriva încrederii lui Iuda în acei aliați. Ținutul de pe coastă întreabă cum ar putea scăpa.
20 1În anul când comandantul suprem a venit la Asdod, trimis de Sargon, împăratul Asiriei, a luptat împotriva Asdodului și l-a cucerit.
2În vremea aceea, Tatăl nostru a vorbit prin Isaia, fiul lui Amoț: „Dezleagă-ți sacul de pe coapse și scoate-ți sandalele din picioare.” El a făcut așa și a umblat dezbrăcat și desculț. 3Apoi Tatăl nostru a zis: „Așa cum robul Meu Isaia a umblat dezbrăcat și desculț timp de trei ani, ca semn și prevestire împotriva Egiptului și a Cușului, a a v3 Cuș este numele antic al regiunii care cuprinde astăzi Sudanul și nordul Etiopiei. 4tot așa împăratul Asiriei îi va duce pe captivii Egiptului și pe exilații Cușului, tineri și bătrâni, goi și desculți, cu spatele dezgolit, spre rușinea Egiptului. 5Atunci se vor îngrozi și se vor rușina din pricina Cușului, nădejdea lor, și a Egiptului, fala lor. 6În ziua aceea, locuitorii acestui ținut de pe țărm vor zice: «Iată ce s-a ales de nădejdea noastră, la care fugiserăm după ajutor, ca să fim izbăviți de împăratul Asiriei! Cum vom mai putea scăpa noi?»”
