Isaia 19

19 ¹O prorocie despre Egipt. Iată, Tatăl nostru călărește pe un nor iute spre Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea lui, și inima Egiptului se topește înăuntru.

²Voi întărâta Egiptul împotriva Egiptului; se vor lupta, fiecare împotriva fratelui său și fiecare împotriva aproapelui său, cetate împotriva cetății, împărăție împotriva împărăției. ³Duhul Egiptului se va goli înăuntrul lui, și îi voi înghiți sfatul; vor întreba idolii și pe cei ce cheamă duhurile, pe strigoi și pe vrăjitori. ⁴Voi da Egiptul în mâna unui stăpân aspru, și un împărat crud va domni peste ei, zice Tatăl oștirilor cerești.

⁵Apele mării vor seca, iar râul va fi uscat și sec. ⁶Canalele vor puți; pâraiele Egiptului vor scădea și vor seca; trestia și papura se vor veșteji. ⁷Locurile golașe de-a lungul Nilului, la gura Nilului, și tot ce este semănat lângă Nil se vor usca, se vor spulbera și nu vor mai fi. ⁸Pescarii vor jeli; toți cei ce aruncă undița în Nil se vor tângui, și cei ce întind mreje pe ape vor lâncezi. ⁹Lucrătorii inului dărăcit se vor rușina, și țesătorii de pânză albă. ¹⁰Țesătorii ei vor fi zdrobiți, și toți cei ce lucrează pentru plată vor fi mâhniți în inimă. ¹¹Căpeteniile Țoanului nu sunt decât niște nebuni; cei mai înțelepți sfetnici ai Faraonului dau sfaturi fără minte. Cum puteți să-i spuneți Faraonului: „Eu sunt fiu de înțelepți, fiu de împărați din vechime”? ¹²Unde sunt acum înțelepții tăi? Să-ți spună ei și să-ți facă cunoscut ce a plănuit Tatăl oștirilor cerești împotriva Egiptului. ¹³Căpeteniile Țoanului au ajuns nebuni, căpeteniile Nofului s-au înșelat; pietrele de temelie ale semințiilor ei au dus Egiptul în rătăcire. ¹⁴Tatăl nostru a turnat în mijlocul ei un duh de amețeală, și ei au făcut Egiptul să se clatine în tot ce face, ca un bețiv care se clatină în vărsătura lui. ¹⁵Nu va fi nimic ce poate face Egiptul, nici capul, nici coada, nici ramura de palmier, nici trestia. ^a a v15 Capul și coada, ramura de palmier și trestia: o expresie ebraică ce îi cuprinde pe toți, de la cel mai mare până la cel mai mic.

¹⁶În ziua aceea, egiptenii vor fi ca femeile, tremurând de frică înaintea mâinii pe care Tatăl oștirilor cerești o ridică împotriva lor. ¹⁷Țara lui Iuda va fi o groază pentru Egipt; oricine aude vorbindu-se de ea se va înspăimânta, din pricina a ceea ce Tatăl oștirilor cerești plănuiește împotriva lor. ¹⁸În ziua aceea, cinci cetăți din Egipt vor vorbi limba Canaanului și vor jura credință Tatălui oștirilor cerești. Una se va numi Cetatea Soarelui. ^b b v18 Limba Canaanului era ebraica, limba de baștină a lui Israel.

¹⁹În ziua aceea, va fi un altar pentru Tatăl nostru în mijlocul Egiptului, și un stâlp pentru el la hotarul lui. ²⁰Acesta va fi un semn și o mărturie pentru Tatăl oștirilor cerești în țara Egiptului. Când vor striga către Tatăl nostru din pricina asupritorilor, el le va trimite un mântuitor și apărător, și îi va izbăvi. ²¹Tatăl nostru se va descoperi Egiptului; în ziua aceea, egiptenii îl vor cunoaște, i se vor închina cu jertfe și daruri, îi vor face juruințe și le vor împlini. ²²Tatăl nostru va lovi Egiptul; va lovi și va vindeca. Ei se vor întoarce la el; el le va asculta rugămințile și îi va vindeca. ^c c v22 Când Tatăl nostru ceartă, ținta lui nu este niciodată nimicirea, ci întoarcerea acasă — el lovește doar ca să vindece, și vindecă în clipa în care copiii lui se întorc la el.

²³În ziua aceea, va fi un drum mare de la Egipt la Asiria. Asirienii vor intra în Egipt și egiptenii în Asiria, și Egiptul se va închina împreună cu Asiria.

²⁴În ziua aceea, Israel va fi al treilea, împreună cu Egiptul și cu Asiria, o binecuvântare în mijlocul pământului,

²⁵căci Tatăl oștirilor cerești i-a binecuvântat: „Binecuvântat să fie Egiptul, copiii mei, Asiria, lucrarea mâinilor mele, și Israel, moștenirea mea.” ^d d v25 Tatăl nostru numește Egiptul — vechiul asupritor al lui Israel — poporul său, alături de Asiria, lucrarea mâinilor sale, și de Israel, moștenirea sa. Inima Tatălui nostru cheamă acasă fiecare neam.