2 Cronici 34

34 ¹Iosia avea opt ani când a devenit împărat și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim. ²A făcut ce este drept în ochii Tatălui nostru și a umblat în căile lui David, tatăl său, fără să se abată nici la dreapta, nici la stânga.

³În al optulea an al domniei sale, pe când era încă tânăr, a început să-L caute pe Tatăl nostru, Dumnezeul lui David, tatăl său. În al doisprezecelea an a început să curețe Iuda și Ierusalimul de înălțimi, de stâlpii Așerei, de chipurile cioplite și de chipurile turnate. ⁴În prezența lui au dărâmat altarele baalilor; a tăiat altarele pentru tămâie care erau deasupra lor, a sfărâmat stâlpii Așerei, chipurile cioplite și chipurile turnate, le-a făcut praf și l-a împrăștiat peste mormintele celor ce le aduseseră jertfe. ⁵A ars oasele preoților pe altarele lor și astfel a curățat Iuda și Ierusalimul. ⁶În cetățile lui Manase, Efraim și Simeon, până la Neftali, în ruinele lor de jur împrejur. ^a a v6 Cetățile din nord pe care le-a vizitat Iosia fuseseră lăsate în mare parte în ruine de cucerirea și deportarea asiriană cu decenii mai înainte. ⁷A dărâmat altarele, a zdrobit în pulbere stâlpii Așerei și chipurile cioplite și a tăiat toate altarele pentru tămâie din tot Israelul. Apoi s-a întors la Ierusalim.

⁸În al optsprezecelea an al domniei sale, după ce curățase țara și casa, l-a trimis pe Șafan, fiul luiAțalia, pe Maaseia, mai-marele cetății, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, cronicarul, ca să dreagă casa Tatălui nostru. ⁹Au venit la Hilchia, marele preot, și au predat banii aduși în casa Tatălui nostru, pe care leviții care păzeau porțile îi strânseseră de la Manase, Efraim și de la toată rămășița lui Israel, din tot Iuda și Beniamin și de la locuitorii Ierusalimului. ¹⁰I-au dat lucrătorilor care supravegheau casa Tatălui nostru, iar lucrătorii din casa Tatălui nostru i-au folosit ca s-o dreagă și s-o refacă. ¹¹Au plătit tâmplarii și zidarii ca să cumpere piatră cioplită și lemn pentru grinzile și bârnele clădirilor pe care împărații lui Iuda le lăsaseră să ajungă în ruină. ¹²Oamenii au lucrat cu credincioșie. Peste ei, conducând lucrarea, erau Iahat și Obadia, leviți dintre fiii lui Merari, și Zaharia și Meșulam dintre chehatiți; și leviții, toți muzicanți iscusiți, ¹³erau peste cărăuși și îndrumau pe toți lucrătorii la fiecare lucrare în parte. Unii leviți erau cărturari, dregători și portari.

Hilchia găsește Cartea Legii

¹⁴Pe când scoteau banii aduși în casa Tatălui nostru, preotul Hilchia a găsit Cartea Legii Tatălui nostru, dată prin Moise. ¹⁵Hilchia i-a spus lui Șafan, cărturarul: „Am găsit Cartea Legii în casa Tatălui nostru”, și i-a dat-o lui Șafan.

¹⁶Șafan a dus împăratului cartea și i-a dat de știre: „Slujitorii tăi fac tot ce li s-a încredințat. ¹⁷Au vărsat banii găsiți în casa Tatălui nostru și i-au dat în mâna supraveghetorilor și a lucrătorilor.” ¹⁸Șafan, cărturarul, i-a spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte”, și a citit-o înaintea împăratului.

¹⁹Când a auzit împăratul cuvintele Legii, și-a sfâșiat hainele. ²⁰Împăratul le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Șafan, cărturarul, și lui Asaia, slujitorul împăratului: ²¹„Duceți-vă și întrebați-L pe Tatăl nostru pentru mine și pentru cei rămași în Israel și în Iuda despre cuvintele cărții care s-a găsit. Mare este mânia lui care s-a revărsat peste noi, pentru că strămoșii noștri nu au păzit cuvântul Tatălui nostru, ca să facă tot ce este scris în cartea aceasta.”

²²Așa că Hilchia și oamenii împăratului s-au dus la Hulda, prorocița, soția lui Șalum, fiul lui Tochat, fiul lui Hasra, păzitorul veșmintelor. Ea locuia în Ierusalim, în cartierul al doilea. Și au vorbit cu ea despre aceasta.

²³Ea le-a zis: „Așa vorbește Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel: Spuneți omului care v-a trimis la mine: ²⁴Așa vorbește Tatăl nostru: Iată, voi aduce nenorocire peste locul acesta și peste locuitorii lui — toate blestemele scrise în cartea care s-a citit înaintea împăratului lui Iuda. ²⁵Pentru că m-au părăsit și au adus jertfe altor dumnezei, mâniindu-mă cu toate lucrările mâinilor lor, mânia mea se va revărsa peste locul acesta și nu se va stinge. ²⁶Dar spuneți împăratului lui Iuda, care v-a trimis să mă întrebați pe mine: Așa vorbește Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit: ²⁷Pentru că inima ta s-a înmuiat și te-ai smerit înaintea Tatălui nostru când ai auzit cuvintele lui împotriva locului acestuia și a locuitorilor lui și pentru că te-ai smerit înaintea mea, ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea, te-am auzit eu însumi, zice Tatăl nostru. ²⁸Te voi adăuga la strămoșii tăi și vei fi pus în mormântul tău în pace. Ochii tăi nu vor vedea nimic din nenorocirea pe care o voi aduce peste locul acesta și peste locuitorii lui.” Și i-au adus împăratului acest răspuns.

²⁹Atunci împăratul a chemat pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. ³⁰Împăratul s-a suit la casa Tatălui nostru cu toți oamenii lui Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoții, cu leviții și cu tot poporul, de la mic la mare. Le-a citit toate cuvintele Cărții Legământului care s-a găsit în casa Tatălui nostru. ³¹Împăratul a stat în locul lui și a încheiat un legământ înaintea Tatălui nostru, ca să-L urmeze pe Tatăl nostru, să păzească poruncile, mărturiile și orânduirile lui din toată inima lui și din tot sufletul lui și să împlinească cuvintele legământului scrise în cartea aceasta. ³²A pus pe toți cei ce se aflau în Ierusalim și în Beniamin să se lege la el, iar locuitorii Ierusalimului au lucrat după legământul Tatălui nostru, Dumnezeul părinților lor. ³³Iosia a îndepărtat toate urâciunile din tot ținutul copiilor lui Israel și a făcut ca toți cei ce se aflau în Israel să slujească Tatălui nostru, Dumnezeul lor. Cât timp a trăit el, nu s-au abătut de la Tatăl nostru.